Aviz | Nimeni nu trebuie sa cunoasca numele mort al unei persoane transgender – nici macar un reporter

Cand imi cautati numele pe Google, cele mai proeminente cautari asociate sunt de obicei „Chase Strangio birth name” „Chase Strangio before”; de acolo, este usor sa-mi gasesc numele mort – cel pe care mi l-am dat la nastere, care nu se aliniaza la genul meu. Nu reprezinta cine sunt, ci mai degraba un trecut dureros pe care am muncit din greu pentru a-l depasi; este la fel de rau si inutil sa incercati sa cautati aceste informatii, asa cum ar fi pentru mine sa caut o experienta dureroasa a copilariei voastre pentru a defini cine sunteti pentru altii.

Dar chiar existenta mea declanseaza la unii oameni dreptul de a descoperi ceva despre cine sunt „cu adevarat” si de a dezvalui singuri ca tocmai imbrac aceasta identitate mitica a „Chase Strangio”. A valida acest lucru – mai ales in reportajele de stiri – referindu-ma la mine ca „Chase Strangio, cunoscut anterior ca [deadname]” inseamna sa ma asigur ca nu voi avea niciodata autoritatea de a revendica adevarul despre cine sunt; cedeaza aceasta autoritate unei structuri de putere si discriminare care ar prefera sa nu mai existe deloc.

Daca folositi Google orice persoana trans cunoscuta, veti vedea aceleasi cautari. Exista, in unele cercuri, o cautare de a anula adevarurile pe care noi oamenii trans ne-am lucrat viata pentru a le revendica. Si dintre toate numeroasele atacuri pline de ura pe care le-am experimentat ca persoana publica, cele mai dureroase au fost de departe vorbirea deliberata a vechiului meu nume – precum si cautarea de a-l invata si a-mi aminti de el.

Realitatea vietilor trans este ca luptam impotriva convingerilor interpersonale si sistemice pe care le punem doar genurile noastre si ca sub ele se afla un „adevar” despre cine suntem cu adevarat – si ca notiunea alimenteaza violenta si discriminarea impotriva membrilor comunitate. De asemenea, perpetueaza notiunea falsa ca femeile care sunt trans nu sunt femei „reale”, ca barbatii care sunt trans nu sunt barbati „reali” si ca nimeni nu ar putea avea un gen care sa nu fie binar.

Sa scrii apoi despre o femeie care este trans si sa-i amintesti cititorului de numele ei mort sub pretextul ca ceea ce a fost numita la nastere este important pentru a intelege cine este ea astazi evoca de fapt imaginea unui barbat pentru cititori si contribuie la intelegerea sociala insidioasa ca „aceasta persoana pretindea ca este o femeie, dar era intr-adevar un barbat”.

Intelegerea continua a faptului ca identitatile noastre nu sunt valide este ceea ce vede si aude fiecare persoana trans ori de cate ori cineva insista sa se refere la o persoana trans folosind numele sau mort.

Asta am vazut cu totii saptamana aceasta, cand New York Times a facut-o in necrologul pentru clientul meu Aimee Stephens.

Aimee, al carei dosar juridic se afla pe rolul Curtii Supreme, a murit saptamana aceasta si, in ziua mortii sale, The Times si alte cateva publicatii au realizat necrologuri care includeau numele mort al lui Aimee. Deoarece Aimee era clientul meu, vorbisem cu reporterul Times scriind necrologul lui Aimee pentru a-mi impartasi experientele, dar nu mi-a trecut prin minte sa le cer sa nu publice numele mort al lui Aimee; Am crezut ca editorii de la Times vor avea gandul sa fie mai respectuos. (Dupa critici publice, au eliminat-o din piesa si au adaugat o nota de editor. Associated Press a inclus-o si apoi a eliminat-o. www.siteglimpse.com )

In durerea mea, am uitat prostesc sa fiu vigilent impotriva insistentei constante a societatii ca nu suntem cu adevarat cei care stim ca suntem.

• google
• ciobanesc belgian
• protv
• arad
• ev zilei
• massimo dutti
• the vampire diaries
• perdele bucatarie
• gta san andreas
• bnr curs valutar
• catalog pepco
• monopoly
• emag black friday 2020
• plasa gard
• apia internet
• mamaia
• iphone 6 s
• prognoza meteo
• solitaire spider
• stiri mondene

Bineinteles, nimeni nu o va intelege mai bine pe Aimee stiind faptul despre numele ei mort. Nu este relevant pentru cine a fost sau cum cineva isi va aminti de fapt – si includerea ei intr-un necrolog este un act final de lipsa de respect atat de crud incat submineaza orice respect ar fi venit din memorializarea unei persoane intr-un necrolog.

Nici macar nu a fost prima data cand The Times a facut asta recent. Pe 30 martie, comunitatea trans a pierdut-o pe Lorena Borjas – o draga prietena si colaboratoare de lunga durata – in fata COVID-19. In ziua mortii sale, un reporter de la New York Times m-a sunat pentru a discuta despre necrologul Lorenei; Eram indurerata si coplesita – si apoi infuriata cand reporterul m-a intrebat care era numele Lorenei la nastere. „Nu va spun asta si nici nu stiu”, am raspuns. – Si asteapta, de ce trebuie sa stii asta?

„Este obisnuit sa se includa numele nasterii cuiva intr-un necrolog”, a explicat reporterul.

Ceea ce reporterul nu a inteles a fost ca prietena mea a murit nu numai din cauza COVID-19, ci si ca moartea ei a fost direct legata de tipul de refuz sistemic de a onora existenta trans care face ca hartia consemnata sa insiste asupra publicitatii numelor noastre moarte. Lorena se temuse sa mearga la medic cand s-a imbolnavit pentru prima data de COVID-19 deoarece, ca persoana trans, s-a confruntat cu atat de multa discriminare in sistemul de sanatate de-a lungul anilor – inclusiv utilizarea repetata a numelui ei mort – incat devenise greu de suportat daca nu era o adevarata urgenta.

Si apoi, in ziua mortii sale, mi s-a spus ca articolele care comemoreaza viata ei si ceea ce a insemnat ea pentru comunitatea trans ar fi intarit aparent chiar indignitatile si discriminarea care au contribuit la moartea respectiva.

Pentru reporteri, consider ca poate parea – in mod fals – ca includerea „vechiului nume” al cuiva este putin mai mult decat un fapt istoric pentru a concretiza o poveste. Dar un nume mort nu este nici important, nici necesar pentru a fi inclus in orice raportare si este deosebit de lipsit de respect intr-un necrolog, care este menit sa cinsteasca si sa comemoreze viata cuiva.

Daca doriti sa stiti (sau sa scrieti) despre cineva si apoi sa cautati numele mort sau o imagine veche pe care sa o utilizati sau sa o difuzati, ganditi-va mult de ce este important sa o folositi. Curiozitatea voastra prurienta nu ar trebui sa ajunga sa depaseasca dreptul nostru la demnitate si respect si vom presupune ca dorinta voastra de auto-servire este mai mult sa ne ranesti si sa ne expunem oamenii trans decat sa descriem cu exactitate oamenii care suntem.