Persoanele autiste care pledeaza in nume propriu in ultimii ani au impins societatea sa accepte ideea neurodiversitatii, care sustine ca autismul (si alte afectiuni neuroatipice, cum ar fi tulburarea de deficit de atentie, hiperactivitatea, dislexia si multe altele) nu sunt probleme care trebuie vindecate la fel de mult. deoarece acestea sunt permutari diferite ale umanitatii si, prin urmare, oamenii cu aceste conditii merita sa fie tratati ca cetateni egali.
Dar cererea dreptului la tratament egal vine cu responsabilitati sociale egale cu omologii neurotipici. Autismul si alte conditii neuroatipice nu sunt si nu pot fi literalmente carti „iesiti din inchisoare” si nu pot si nu ar trebui sa absolve persoanele neuroatipice de actiunile lor cele mai grave.
Dar, partial din cauza miturilor persistente despre autism si a stigmatelor sociale care au fost atasate persoanelor cu tulburare, a devenit un tap ispasitor din ce in ce mai convenabil pentru actiunile daunatoare ale oamenilor.
Scuzele sale pentru clientul sau sunt doar ultimul exemplu de oameni care folosesc autismul pentru a scuza comportamentul rau al cuiva, indiferent cat de neaparat ar putea fi de actiunile lor.
De exemplu, Albert Watkins, avocatul lui Jacob Chansley, samanul auto-descris al lui QAnon, care se confrunta cu acuzatii pentru rolul sau in revolta Capitolului din 6 ianuarie, spune acum ca presupusul sindrom Asperger al clientului sau ar trebui sa joace un factor in dispozitie a cazului sau.
“Multi dintre acesti inculpati – si voi folosi acest termen colocvial, poate cu nerespect – dar toti sunt f —— oameni cu autobuz scurt”, a spus Watkins pentru Talking Points Memo. “Acestia sunt oameni cu leziuni cerebrale, sunt retrasi, sunt in spectrul nenorocit.”
Lasand deoparte limbajul fanat si capabil al lui Watkins, care era, de asemenea, depasit – sindromul Asperger, impreuna cu alte permutari ale autismului, a fost pliat in termenul-umbrela al tulburarii spectrului de autism in 2013 – scuzele sale pentru clientul sau sunt doar ultimul exemplu de persoane care utilizeaza autismul pentru scuzati comportamentul neplacut al cuiva, oricat ar fi de legat de actiunile sale.
Dar utilizarea autismului ca scuza stigmatizeaza si mai mult persoanele autiste si ii face pe neurotipici sa asocieze conditia cu violenta si comportamentul antisocial.
Desigur, invinovatirea autismului pentru actiunile daunatoare ale barbatilor indreptatiti nu este fara precedent in societatea noastra, motiv pentru care persista stigmatele in jurul autismului.
Ceea ce spera acesti avocati sa-si elibereze clientii se adauga la stigmatul care intemniteaza in esenta alte persoane autiste care nu se comporta in moduri care necesita reprezentare legala.
De exemplu, dupa ce s-a dezvaluit ca Adam Lanza, care a comis teribilele impuscaturi in masa in 2012 la Scoala Elementara Sandy Hook din Newtown, Conn., Era autist, apelurile catre grupul de advocacy Autism Speaks au crescut cu 130%. (Multe persoane autiste si organizatii conduse de autism critica grupul pentru lipsa de persoane autiste la conducere si pentru concentrarea sa pe gasirea unui remediu ca parte a misiunii sale pana in 2016.)
In mod similar, dupa ce s-au raspandit zvonurile ca tragatorul in masa de la Umpqua Community College din Oregon in 2015 ar putea fi autist, a aparut pe scurt o pagina de Facebook numita „Families Against Autistic Shooters”, inainte ca in cele din urma sa fie eliminata. Mama tragatorului a declarat pentru Los Angeles Times in 2017 ca a fost diagnosticat cu Asperger mai tarziu in viata si ca a fost medicat pentru afectiuni nespecificate de sanatate mintala, dar a incetat sa-i mai ia pastilele, in timp ce manifestul sau publicat in acel an a sugerat ca a fost tratat pentru tulburare bipolara.
Dar persoanele neurotipice care dau vina pe autism pentru actiunile oamenilor violenti este doar o parte a ciclului de intarire a stigmatizarii; persoanele cu autism care comit acte violente si-au dat vina pe tulburarea lor – sau, cel putin, au permis avocatilor lor sa incerce sa profite de stigmatizare, ca in cazul revoltatorului din Capitol Chansley.
Folosirea autismului ca scuza stigmatizeaza si mai mult persoanele autiste si ii face pe neurotipici sa asocieze conditia cu violenta si comportamentul antisocial. www.debate.org
- roxen
- iris cfr
- bradley cooper
- program tvr
- gara de nord
- eu nu strivesc corola de minuni a lumii
- converse
- deranjamente digi
- tribunalul bucuresti
- ziar.com
- delia matache
- jocuri
- cpu z
- azitromicina
- avertizare meteo
- notino ro
- seat
- kangal
- tic tac toe
- avstore
Luati-l pe Alek Minassian, care a ucis 10 persoane cu o duba in Toronto in 2018: el a pledat nevinovat pe motiv ca autismul sau inseamna ca nu poate fi tras la raspundere penala. (Judecatorul i-a respins apararea si l-a gasit vinovat in martie.) In mod similar, avocatii lui Jason Berlin, care a fost condamnat pentru violarea unei femei in San Diego in 2013, au sustinut in timpul unei incercari de a-si retrage pledoaria de vinovatie, deoarece Berlinul era autist, nu stia ca ceea ce facea era gresit. (Condamnarea la Berlin a fost redusa de la opt la sase ani ca urmare a sedintei, desi judecatorul nu a acordat marturia despre autism.)
Si avocatii pentru Dylann Roof – tragatorul rasist care a ucis noua persoane intr-o biserica din Charleston, Carolina de Sud, in 2015 – initial a planificat sa argumenteze in timpul audierilor sale cu privire la pedeapsa cu moartea ca Roof avea, printre alte conditii, autism ca mod de a argumenta ca ar trebui primi in schimb viata in inchisoare. Roof i-a spus unui judecator: „Daca pretul este ca oamenii cred ca sunt autist, atunci nu merita” si a spus ca a fi etichetat ca atare „discredita motivul pentru care am comis crima”.
(De altfel, Hans Asperger, cercetatorul pentru care este numit sindromul, si-a efectuat cercetarile in Austria ocupata de nazisti si a trimis sau a transferat copii la o clinica din Viena unde copiii au fost experimentati sau ucisi; autismul ar diminua in mod firesc statutul de membru al rasei maestri printre modernul neo-nazisti Acoperis idolatrat.)
Autismul nu este niciodata singurul motiv pentru care oamenii comit acte rele – sau bune.
Ca cineva care este autist – si dupa ce a petrecut ultimii ani cercetand si scriind o carte despre autism – pot spune ca aceste rationale sunt fara echivoc (pentru a cita presedintele) o gramada de malarkey.
Desi este adevarat ca autismul face dificila interactiunile sociale – in special, de multe ori face dificila citirea reperelor nonverbale ale altor oameni, pe care se bazeaza atat de mult din intelegerile noastre sociale – a avea unele dificultati cu interactiunile sociale nu este in sine un incubator sau predictor al violentei fata de ceilalti. Exista o multime de autisti care nu s-au implicat niciodata intr-o insurectie violenta impotriva democratiei noastre; exista o multime de autisti care nu au comis niciodata o crima in masa; si exista multi autisti care au probleme cu intalnirile care nu au violat pe nimeni.
Asa cum a scris scriitorul autist Zack Budryk (un fost coleg), o multime de persoane autiste au un puternic sentiment de bine si rau, care guverneaza modul in care ne traim viata; a fi autist nu inseamna ca nu stii diferenta.
Spunand ca autismul este motivul pentru care Chansley – sau oricare dintre o multitudine de alti actori rai – au comis actiuni teribile pe 6 ianuarie, in esenta, sustine ca autismul singur ii face pe ei (si pe oricare dintre noi) predispusi la acte de agresiune si, prin urmare, suntem nepregatiti sau nepotriviti pentru democratie.
Dar ceea ce acesti avocati spera sa fie un mijloc de a-si elibera clientii se adauga la stigmatul care intemniteaza in mod esential alte persoane autiste care nu se comporta intr-un mod care necesita reprezentare legala in fata unei instante penale.
Aceasta nu inseamna ca persoanele autiste nu pot face lucruri cumplite sau ca persoanele autiste nu pot fi vulnerabile la acelasi tip de radicalizare online de dreapta care ne afecteaza omologii neurotipici. (Au existat, la urma urmei, o multime de oameni neurotipici care ocupa cele mai inalte esaloane ale societatii printre revoltatorii de pe deal pe 6 ianuarie).
Autismul nu este niciodata singurul motiv pentru care oamenii comit acte rele – sau bune – si actiunile unei persoane autiste nu sunt caracteristice intregii game de persoane autiste. Suntem doar oameni – uneori buni, alteori rai si alteori o combinatie a ambelor. S-ar crede ca oamenii neurotipici, care pretind ca au puteri superioare de perceptie in interactiunile personale, ar putea vedea asta mai clar decat noi.
