ACTUALIZARE (18 februarie 2021, ora 16:00 ET): joi, perseverenta a atins cu succes Marte, lansand o misiune de doi ani pentru a cutreiera suprafata sa si a cauta semne ale vietii microbiene antice.
NASA reia o veche cautare: o cautare a vietii pe Marte.
Vanatoarea pentru locuitorii planetei rosii a inceput in urma cu aproape patru decenii, cand agentia a trimis doua nave spatiale – landerii vikingi – pe Marte. Sarcina lor era sa demonstreze ca planeta, desi rosie, nu este moarta.
Vanatoarea pentru locuitorii planetei rosii a inceput in urma cu aproape patru decenii, cand agentia a trimis doua nave spatiale – landerii vikingi – pe Marte.
Landerii au trimis initial date care pareau in concordanta cu organismele asemanatoare bacteriilor din sol. Dar, cu analize suplimentare, optimismul timpuriu s-a inrautatit. A existat viata pe Marte? NASA a concluzionat: Probabil ca nu.
Acest raspuns a fost frustrant de ambiguu, in special pentru un experiment de 1 miliard de dolari. Deci, NASA adopta acum o abordare diferita in cautarea microbilor. Spre deosebire de landerii vikingi, noul rover Perseverance nu cauta semne chimice ale metabolismului. In schimb, Perseverenta se va invarti in jurul peisajelor slabe ale lui Marte, cautand sedimente. Acestea ar putea contine indicii asupra organismelor care se aruncau si se invarteau in mari disparute de mult.
Ratiunea este simpla: daca Marte a avut vreodata viata, mortii vor depasi cu siguranta numarul celor vii si, prin urmare, sunt mai probabil sa fie gasiti. Locul de debarcare propus pentru Perseverenta, Jezero Crater, arata ca un fost bazin lacustre alimentat de un rau uscat, un teren de vanatoare fericit pentru un rover care strabate ramasitele desecate ale primilor locuitori.
Probele esantioanelor memorate in cache de Perseverance vor fi colectate si returnate pe Pamant printr-o viitoare misiune, care va fi analizata in laboratoarele terestre. Nu va exista niciun moment „Eureka” pentru Perseverenta; daca se gasesc martieni, vor fi gasiti pe Pamant.
Dar daca se intampla asta, va fi mai mult decat o poveste stiintifica interesanta. Asa cum trecutul este acum impartit in „inainte” si „dupa” revolutia copernicana, la fel si descoperirea bacteriilor martiene expirate de mult va schimba permanent viziunea umanitatii asupra propriei sale importante.
Exista, totusi, un lucru care ar putea diminua impactul gasirii vietii (moarte) pe Marte. Daca se dovedeste ca organismele martiene au fost legate de viata pamanteana – daca ambele au aceeasi biologie ADN – atunci descoperirea ar putea indica modul in care viata se poate raspandi accidental intre lumi, facand autostop pe bulgari de murdarie loviti in spatiu de impactul meteorilor. Ar fi interesant, da. Dar mult mai portentos ar fi sa descoperim ca sistemul nostru solar a avut o „a doua geneza”; ca viata pe Pamant si pe Marte avea origini diferite. Asta ar insemna ca viata este la fel de obisnuita in cosmos.
Daca ar fi asa, ar fi aproape sigur ca in alte locuri, printre trilioanele de planete ale Caii Lactee, viata a evoluat catre o stare de inteligenta constienta de sine. smarter-0.7ba.info
- starbucks
- steve irwin
- zero two
- ravens nest
- discord download
- universitatea craiova
- naturlich
- pe surse
- cutremur
- cauciucuri iarna
- vremea satu mare
- michael kors
- locuri de munca bacau
- vremea pascani
- awb cargus
- chiftele de dovlecei
- vremea mures
- roblox.com
- maps
- edu24
Pur si simplu sa incepi viata nu garanteaza acest lucru; cu siguranta ar exista lumi multiple in care viata iese in evidenta ca o scama de iaz. Dar acest lucru nu poate fi cazul pentru fiecare planeta sau luna care genereaza biologie. Inteligenta are valoare de supravietuire.
Deci, gasirea vietii martiene ar trebui sa ne oblige sa abandonam ideea ca suntem privilegiati, ca oamenii sunt singurii locuitori sensibili ai universului. Intr-adevar, am avea nu numai un indicator puternic al companiei cosmice, ci am putea deduce ca aceasta este raspandita. Ar include fiinte care sunt cu mult dincolo de propriul nostru nivel tehnic, dat fiind ca Soarele si planetele sale sunt relativ noi in univers, cu miliarde de ani mai tineri decat sistemul solar mediu.
O astfel de realizare ar fi la fel de consecventa pentru imaginea noastra de sine ca atunci cand am aflat ca nu suntem separati de fauna lumii noastre, ci pur si simplu o parte din ea.
Dintr-o data, ne-am confrunta cu probabilitatea ca tot ceea ce realizam sa aiba paralele in actiunile altora nevazute si ca ceea ce gasim frumos si care merita trebuie sa aiba alte miliarde de definitii in alta parte. Oamenii de stiinta, care gasesc bucurie in faptul ca sunt primii care stiu ceva, si-ar da seama ca si alte nenumarate fiinte au invatat-o. Am putea fi siguri ca exista vaste biblioteci de cunostinte in care nu putem intra.
Si ce zici de religie? Teologia a renuntat faimos la descoperirile stiintifice anterioare care aparent ne-au diminuat pozitia centrala in cosmos, de la Galileo la Darwin. Cum ar reactiona la invatarea faptului ca planeta noastra nu numai ca nu este unica, dar nici cei mai celebri locuitori ai sai?
Un sondaj Survata din 2013 sugereaza ca raspunsul ar putea fi mai pozitiv decat credem. Potrivit respondentilor sondajului, pana la o treime din membrii marilor religii occidentale ar putea crede deja in viata extraterestra. Chiar si Biserica Catolica, cunoscuta pentru cenzurarea lui Galileo, accepta cel putin posibila existenta a fiintelor simtitoare in alta parte a universului. (Papa Francisc si-a exprimat in mod specific dorinta de a boteza martienii.)
Perseverenta ne-ar putea readuce pe un drum parcurs mult timp. In secolul al XVIII-lea, telescoapele au devenit suficient de puternice pentru a discerne calotele polare si marcajele de suprafata de pe Marte. Planeta rosie era singura lume pe care o cunosteam, unde conditiile ar putea fi similare cu cele de pe Pamant. Aceasta asemanare a lansat o credinta durabila in viata martiana, iar roverul Perseverenta este cel mai recent gambit al stiintei care il urmareste, mort sau viu.
Dar ceea ce poate parea o cautare directa a unei ipoteze de lunga durata ar avea – daca va avea succes – implicatii de mare consecinta filosofica. Protagoras a scris ca omul este masura tuturor lucrurilor. Dar, datorita unor hardware de inalta tehnologie care strabate nisipurile prafuite ale unei lumi din apropiere, acest lucru ar putea inceta in curand sa fie adevarat.
Seth Shostak
Dr. Seth Shostak este astronom senior la Institutul SETI din Mountain View, California, si gazda podcastului „Big Picture Science”.
