Aviz | Noul „Joker” vrea sa fie subversiv – dar in realitate este doar incoerent si trist

Se pare ca noul film „Joker” al lui Joaquin Phoenix a iesit de luni de zile, asa cum a fost cu siguranta discursul care dezbate filmul. A fost o capodopera sau o greseala? O oda pentru umanitatea complexa sau pentru barbatii albi „incel” violenti? O mare cantitate de cerneala speculativa a fost varsata, amenintari credibile au fost lansate de FBI, iar Departamentul de Politie din New York si altii au intensificat securitatea la proiectii. Acum, filmul este in sfarsit aici si se dovedeste ca opera de arta care a provocat un astfel de zbucium nu este altceva decat o incoerenta, gresita si jenant de plictisitoare de doua ore. Acesta este un film care nu are nimic de spus, ceea ce este ironic, deoarece atat de multi au spus atat de multe despre el inainte de timp.

Se pare ca piesa de arta care a provocat un astfel de zbucium nu este altceva decat doua incoerente, gresite si jenant de plictisitoare de doua ore.

Regizat, produs si co-scris de Todd Phillips, el al trilogiei „The Hangover” si al altor comedii dureros de mizantropice, „Joker” este o incercare de drama prin umor. Bazat pe ticalosul „Batman” din anii 1940, filmul incearca sa intoarca pe cap naratiunea celebrului cruciat cu capete, creand o poveste de origine din punctul de vedere al arhivalului lui Batman. Jokerul, care imbraca faimosul machiaj de clovni si are parul verde, este reimaginat ca un fost animator pentru copii si un comic de stand-up esuat, in linia „Regelui comediei” al lui Martin Scorsese. Dar nu exista putine rasuri in acest film, care, in schimb, aterizeaza cu bubuituri din pacate previzibile.

Avand in vedere ca peisajul lumii cinematografice este in prezent plin de filme de benzi desenate, este logic ca regizorii cauta noi perspective. Nici nu este revolutionar sa spui partea ticaloasa a povestii. Sony a facut-o cu „Venom” de data aceasta anul trecut, exploatand Spider-verse pentru povesti care nu includeau webslingerul titular – din motive contractuale. Dar nu spune asta „Joker”. Acesta este un film care este convins de propria sa subversivitate, practic cantand ca scapa de ceva. (Insusi Phillips s-a laudat in interviuri ca a vandut filmul vedetei Phoenix spunandu-i ca fac un „film real” sub masca unui cadru de benzi desenate.) Daca ar fi avut ceva care merita sa scape pe ecran.

„Jokerul” este extraordinar de frustrant, deoarece intr-un sens, este o oportunitate irosita. Performanta lui Phoenix ca Arthur, proto-Jokerul, este, ca de obicei, de cel mai inalt calibru. Robert De Niro imbraca celuloidul cu prezenta sa ca personaj Johnny Carson / Jay Leno pe nume Murray Franklin. Zazie Beetz si Frances Conroy sunt ambele dureroase subutilizate in cele doua roluri feminine, dar sunt minunate in timpul micului scenariu pe care le ofera. Asadar, este confuz faptul ca primele 30 de minute sunt doar un lung festival, intrucat Arthur este in mod obisnuit batut fara niciun motiv, in timp ce ora urmatoare este un joc de ghicire foarte transparent al „ceea ce este real si ce este iluzia”. De-a lungul filmului se refera atat de bine la Scorsese, incat ne intrebam daca producatorii le-au oferit cineastului reziduuri.

Dar cea mai rea parte vine la final, cand filmul dezvaluie cat de confuz este. Exista ceva in legatura cu imbogatirea celor bogati si cu infrangerea celor batatoriti, dar nimeni nu pune vreodata piesele laolalta, mai ales Joker insusi. www.fcviktoria.cz Arthur incepe o „miscare” dupa ce a ucis niste baieti bogati ai fratelor albe, dar cand a fost intrebat de ce afirma ca „nu este politic” de mai multe ori.

• liga i
• escorte bacau
• psnews
• nosteam
• ambrozie
• gina pistol
• air force 1
• papion
• netflix
• ziar de cluj
• favi
• apartamente de vanzare bucuresti
• lichess
• draperii
• 100 euro in lei
• cazare eforie nord
• e-mail
• alpha bank
• filme erotice
• protv plus

Ii place doar sa omoare oameni.

Exista o multime vaga de puncte de vorbire de dreapta si de stanga despre care Phillips a auzit probabil ca unele tipuri intelectuale pontifica beti la o petrecere odata. Dar este chiar o prostie.

Apoi urmeaza finalul „Joker”, care este un discurs presupus politic sustinut de personajul principal la televiziunea prime-time. Exista o multime vaga de puncte de vorbire de dreapta si de stanga despre care Phillips a auzit probabil ca unele tipuri intelectuale pontifica beti la o petrecere odata. Dar este chiar o prostie. Oricum, Jokerul nu-si da seama de politica. Este pur si simplu suparat ca oamenii au ras de el si nu in felul in care si-a spus el.

Si aici intervine adevarata problema cu acest film. Sub decorul faimos din anii 1970 din New York, nu exista „acolo”. Acest lucru inseamna ca publicul poate umple spatiul gol cu ​​orice vrea sa vada. Si asta explica cantitatea de controverse care a precedat acest film. Aratati o parte a filmului taiat supravietuitorilor filmarii Aurora si vor vedea un film care promoveaza acte de violenta aleatorii. Aratati-o unei camere pline de critici de varf la Venetia si ii vor oferi o aplauda (si Leul de Aur) pentru ceea ce percep ca o investigatie a nihilismului din epoca moderna. Aratati-o unei camere pline de barbati albi furiosi, care simt ca lumea nu le da cumva ce li se datoreaza si, dintr-o data, oamenii se intreaba daca este vorba de inspiratie.

Warner Brothers put out a statement ahead of “Joker’s” release condemning gun violence in our society, but defending the film as “provok[ing] difficult conversations around complex issues.” Both the production studio and Phillips have argued the Joker character is not supposed to be seen as a hero. But the film does ask the audience to vaguely sympathize with him as an “incel” like white male, even if it provides very little context for why we should (or why we should not). So it’s not surprising the film has been interpreted as taking these men who murder friends, family members, classmates and strangers, and saying “but you understand we should feel sorry for them right?”

Daca „Joker” ar avea de fapt un mesaj real, ar fi putut fi mai usor de aparat. Warner Brothers are dreptate in sensul ca societatii pare ca nu ii pasa atat de mult de prevenirea crimelor in masa, asa ca impingerea inapoi asupra artei ucigase se simte ipocrita. Dar „Joker” nu ia pozitie intr-un fel sau altul si, din toate lucrurile pe care oamenii le pot vedea in interior, „complexul” nu este cu siguranta unul dintre ele.