Cu „Madchen, Frau, etc.” Premiul Booker, Bernardine Evaristo, reuseste sa scrie un roman care intreaba ce poate face literatura. Douasprezece sotii intre femei impletite invart o istorie alternativa a Marii Britanii. Perspectivele lor intretesute reflecta, de asemenea, privirea cititorilor.

De Anna Auguscik

Ascultati contributiile noastre in Dlf Audiothek

Scriitorul britanic Bernardine Evaristo (imagini IMAGO / PA)

Cortina in sus. Intr-o seara, spre sfarsitul ultimului deceniu, va fi premiata o piesa la Teatrul National din Londra. Piesa este intitulata „Ultima Amazona a lui Dahomey”. Un razboinic african se uita inapoi la viata ei. Chiar si in secolul al XIX-lea, genul lor era la fel de respectat si temut cu mult dincolo de granitele Beninului de astazi. Autorul piesei, Amma Bonsu, este ea insasi o luptatoare pentru arte care doreste sa scuture teatrul londonez.

Amma este prima dintre aproximativ o duzina de protagonisti de sex feminin pe care ii vedem in romanul lui Bernardine Evaristo „Madchen, Frau, etc.” a intalni. Premiera ii determina pe cei mai multi dintre ei sa isi revizuiasca propriile vieti. Povestile lor legate de viata, dragoste si suferinta traverseaza intregul secol XX. Si spatial, viata lor se revarsa peste granitele Londrei, spre nordul Angliei, Nigeria, Caraibe si SUA. Romanul lui Evaristo traverseaza istoria Angliei ca miscare succesiva de eliberare post-coloniala, abordand probleme de gen si rasa, si chiar Brexit.

Forme narative hibride

„Fata, femeie etc.” este un roman feminist, un roman despre Londra multiculturala, dar si un roman care poate face mult mai mult. Povestile femeilor sunt spuse intr-un hibrid de versuri si proza. Poeticul isi incarca experientele individuale ca colectiv. Figurile complexe reprezinta alegoric un intreg secol al Marii Britanii, care ni se pare o poveste alternativa doar pentru ca aceasta perspectiva feminina, neagra, lesbiana este una care pana acum nu a fost adesea aleasa ca parte a imaginii de sine britanice.

La fel ca personajul ei teatral, dramaturgul Amma, in varsta de 50 de ani, priveste inapoi la viata ei de la inceputul romanului. Fiind o femeie neagra in afacerea de teatru din Londra, dominata de barbati, Amma a dus multe lupte. Ca femeie lesbiana, isi aminteste si un intreg batalion de iubiti. dqdq.ru

Amma se teme de critici

Cu descrierea realizarilor sale romantice si sexuale, ea elimina in cele din urma prejudecatile ca femeile cauta, daramite sa gaseasca, casa si armonie in dragoste pentru alte femei.



  • directbooking
  • autovit.ro
  • draco malfoy
  • gmail
  • antenaplay
  • stiri libertatea
  • sport ro
  • a murit
  • youtube mp3
  • google play
  • catalog avon
  • galati
  • isj vaslui
  • franta
  • teorema lui pitagora
  • blugi dama
  • english home
  • expres de banat
  • belle delphine
  • iphone xs





Acum ca ea insasi a ajuns in mainstream, Amma trebuie sa justifice punctul culminant al carierei sale pentru ea si pentru tovarasele ei. S-a obisnuit cu locul de la marginea scenei teatrale, face parte din imaginea ei de sine. In ciuda naturii sale rebele, pe punctul de a deveni un olimpic teatral, Amma se teme sa nu fie respinsa de critici: 

„Aproape patruzeci de ani plin de premiere, iar ea inca mai

poarta camasa ei, ce se intampla daca ea miscata? Daca numai

devine rating-o stea , ceea ce a fost marele gandire Teatrul National cu privire la aducerea

acestui impostor prost in obtine casa lor?

Oh, taci , Amma, esti un cal de razboi veteran,

iti amintesti? “

Scriitoarea britanica Bernardine Evaristo si cartea ei „Madchen, Frau, etc.” (Foto: IMAGO / PA Images, coperta cartii: Tropen Verlag / Klett-Cotta)

Un text in schimbare

Spus intotdeauna aproape de cele douasprezece femei, textul se muta cu pricepere din perspectiva interioara in exteriora. In acest fel, figurile devin spatii de rezonanta care se intreaba si se critica reciproc. Fiica lui Amma, Yazz, in varsta de 19 ani, care poarta culoarea pielii la fel ca afro-ul ei cu mai multa usurinta, se uita critic la mama ei. Ea judeca nu numai ca spectator despre piesa, ci si despre Amma insasi. Imaginea ei despre Amma o face sa para mult mai vulnerabila decat ar fi permis-o imaginea de sine, dar si transforma relatia ei mama-fiica cu susul in jos: 

„Yazz isi doreste ca piesa sa fi

disparut deja cu laude pe scara larga si ar putea sa o urmareasca dupa

ce a fost aprobata, ceea ce este atat de important, deoarece

daca criticii trebuie sa se ocupe de efecte , ea trebuie sa se ocupe de ea

Lovi-o in cos si mama emotional

intra in modul de furie , care poate dura saptamani

intregi – in conformitate cu deviza ca critica, cu ignoranta completa a vietii femeilor negre, le-a sabotat

cariera, care ar fi putut fi marea lor descoperire dupa patruzeci de ani de

maloche violente , blablabla .. .

si cui i se permite sa atarne la telefon si sa-i scoata din nou de pe podea

zgarietura? Este sprijinul emotional al mamei, a fost intotdeauna si va fi intotdeauna. “

Dar perspectiva lui Yazz este corectata si de alte femei. Acest lucru se repeta in combinatii suplimentare de mame si fiice, prietene si iubiti, profesori si studenti, proprietari de case si menajere.

Reflectii si o punere in scena interioara

Acest lucru creeaza o retea complexa de perspective prismatice, a caror suma, pe de o parte, permite accesul holistic. Pe de alta parte, devine clar ca textul tesut in acest mod este interesat tocmai de aceasta retea, care confera romanului o componenta autoreflectanta.

Reactiile publicului la piesa lui Amma simbolizeaza, de asemenea, exact acest lucru. Pe langa imbracaminte, coafura, culoarea pielii si orientarea sexuala, atitudinea femeilor fata de piesa devine parte a constructiei identitatii lor.

Cu acest accent pe punerea in scena interna – in spiritul unei piese shakespeariene in cadrul unei piese – romanul nu ocupa doar o pozitie reflectata ironic. Bernardine Evaristo alege, de asemenea, o meta-perspectiva inteligenta care ne aduce, de asemenea, ca cititori in centrul atentiei. Cum vom reactiona la romanul tau? O recunoastem ca un loc de intalnire? Si permitem aceasta intalnire sa ne schimbe?

Evaristo lasa decizia in seama cititorilor sai. Concluzia concilianta a romanului, al carei epilog se termina cu cuvantul „impreuna”, nu da aplauze pentru o naivitate armonioasa, ci pentru o intalnire extraordinara cu potential de rezonanta.

Bernardine Evaristo: „Fete, femei, etc.”

Traducere din engleza de Tanja Handels

Tropen Verlag, Klett-Cotta, Stuttgart. dudaray.kz 512 pagini, 25 euro.