Recenzie: „Urmarirea iubirii” impotriva tuturor cotelor

Lily James o interpreteaza pe Linda Radlett, vibranta, vulnerabila si romantica, in adaptarea mini-serialului BBC „Urmarirea iubirii.” Credit: Robert Viglasky / Amazon Studios

Cand faci o emisiune de televiziune dintr-un best seller in varsta de 76 de ani – in acest caz, un iubit roman de benzi desenate supus de-a lungul anilor la acuzatii de superficialitate – ultimul lucru de care te-ai putea ingrijora este sa sfarsesti cu ceva mai sigur si mai sigur. mai conventional decat originalul. Dar aici avem „Urmarirea iubirii”, o mini-serie BBC de trei ore care soseste vineri pe Amazon Prime Video.

Romanul lui Nancy Mitford din 1945 (acelasi titlu), care a vandut 200.000 de exemplare in primul sau an, a fictivizat si satirizat viata de tara a familiei sale talentate, notoriu excentrice, in proprietatea sa din Cotswolds. In centrul povestii se afla prietenia neconditionata, daca nu intotdeauna armonioasa, a lui Fanny Logan, verisoara oarecum obisnuita, care a servit ca narator, si a Linda Radlett, copilul salbatic frumos si voit al familiei, ale carui nenorociri ca sotie si amanta ofera o mare parte din actiunea cartii. .

Virtutile romanului, in special in primele sale capitole, cand Fanny si Linda sunt inca copii, sunt vioiciunea sa si salbaticia umorului sau cu fata de poker, intrucat Fanny detaliaza cu dragoste si fara mila foliile Radlett-urilor: Unchiul Matthew patriarhul, aruncand xenofobie si balustrada impotriva educatiei fetelor; tanarul Jassy, ​​dupa modelul surorii lui Nancy, Jessica, care isi salveaza obsesiv banii, astfel incat sa poata fugi in cele din urma; Mama lui Fanny, cunoscuta doar sub numele de Bolter, pentru ca fug de un sot dupa altul. Satira este mai degraba observationala decat psihologica – Mitford ii inghesuie pe oameni, abil si economic, prin propriile lor cuvinte si actiuni. Exista o multime de prostii afisate, dar povestea lui Fanny este strict o prostie.

Adaptarea cartii pentru ecran pare sa necesite gasirea unui analog pentru vocea si stilul respectiv. Actrita Emily Mortimer, in primul sau proiect ca regizor si al doilea ca scriitor (dupa comedia de prieteni de la Hollywood „Doll & Em”), atinge acest obiectiv in mod adecvat, in mare parte prin interpretarile atragatoare ale celor doua piese ale sale, Emily Beecham Fanny) si in special Lily James, care este un meci ideal pentru Linda vibranta, vulnerabila si romantica. Productia lui Mortimer este de asemenea luxoasa in departamentele de design de productie (Cristina Casali) si cinematografie (Zac Nicholson). gamesjp.com Evocarea Marii Britanii interbelice din anii 1930, alternativa la tara si la oras-sibarita, este o bomboana directa pentru ochi.

• shiba inu
• gherla info
• sexshop
• slanic moldova
• satu mare
• rl
• basilica
• soccerway
• otp
• radio guerrilla
• vidaxl
• salma hayek
• citate despre iubire
• google images
• radio romantic
• park lake
• home bank
• televizoare emag
• waze
• gradina max

Mortimer urmareste, in general, complotul romanului si incorporeaza o multime de cuvinte direct in naratiunea lui Fanny, iar „Urmarirea iubirii” este mai buna cu cat este mai aproape de carte. Din pacate, cand se indeparteaza de ea, extinzandu-se pe povestea lui Mitford, are in mare parte idei proaste.

Schimbarile ei, in special elaborarea relatiei lui Fanny si Linda, imping spectacolul intr-o directie mai literala, mai lugubra si, fatala, mai melodramatica. Tragedia incercarilor gresite de dragoste ale Lindei nu se mai strecoara printre cusaturile naratiunii. Lucrurile care erau implicite si in mare masura nejudecate in carte, filtrate prin straturi de ironie rigida a buzelor superioare – autocompatimirea lui Fanny, ignorarea Lindei – sunt acum in prim-plan si, in cea mai mare parte, sunt banale, cu platouri la nivel de „Plaje” si sentimentalism. Mortimer se arunca ca Bolter, intr-un rol a carui expansiune nu are un punct evident dincolo de a ne spori simpatia pentru Fanny.

Alte adaugiri la poveste par a fi concepute pentru a face personajele masculine mai odioase – Unchiul Matthew mai degraba un ogru violent, sotul lui Fanny, Alfred, mai mult un ciudat dominator. Aliat cu acestea este un sentiment exagerat al caminului de la tara din copilarie, Alconleigh, ca o inchisoare care trebuie evadata.

Ati putea vedea aceste schimbari ca parte a unei lecturi mai contemporane, feministe. Dar ele contribuie doar la un moralism care pierde tonul cartii. Mitford ar putea fi absolut judecator in ceea ce priveste gustul si manierele, dar ea a iertat, chiar daca un pic trista, cand a venit vorba de alegerile de viata ale personajelor ei.

Impreuna cu James si Beecham, printre cei care se descurca bine in productie se numara Dominic West, care face amuzante tiradele unchiului Matthew venin-popping, si Freddie Fox, care in cateva scene ca primul sot al Lindei, Tony, isi justifica instantaneul, nefericit atractie fata de el.