La doar 12 ani, Helena Zengel este deja unul dintre cei mai de succes actori germani. Cel mai recent a fost nominalizata la Globul de Aur pentru rolul din „Stirile lumii” alaturi de Tom Hanks. Vedeta americana a laudat-o foarte mult si i-a dat o masina de scris cu o sarcina speciala.

Kolja Unger in conversatia Corso cu Helena Zengel

Ascultati contributiile noastre in Dlf Audiothek

Helena Zengel alaturi de Tom Hanks in filmul „Stirile lumii”. (imagine alianta / Universal Pictures / Bruce W. Talamon)

Hanks a spus despre tanarul sau coleg ca i-ar placea sa actioneze cat se poate de natural. El a putut sa o observe pe Helena Zengel de aproape cand au stat in fata camerei pentru „Stirile lumii” a lui Paul Greengrass. In „Systemsprenger” a Norei Fingscheidt, ea aratase deja ca Helena Zengel nu joaca roluri tipice pentru copii. In ea joaca rolul lui Benni, care este greu de antrenat. Filmul a primit mai mult de 30 de premii. Toate acestea ar trebui sa fie doar inceputul, spera tanara actrita, care spune despre sine: „Acest subiect dramatic este ceea ce imi place si orice voi face mult”.

Kolja Unger: Ce este enervant ca actrita si ce este grozav?

Helena Zengel: Cred ca este grozav. Ei bine, imi place sa fiu actrita si imi doresc sa fiu de mult timp si sunt fericita ca am devenit acum actrita. Si, desigur, totul la el este minunat si nu ma enerveaza. Uneori, timpul lung de asteptare pe care il aveti in platou. Dar, in principiu, cred ca este minunat si, de asemenea, lovitura pe care o primesti in fata scenei.

Unger: Cum ai ajuns la Hollywood?

Zengel: Mai intai am facut alte cateva filme si apoi „The Daughter” si apoi a venit „Systemsprenger”, care a devenit apoi destul de reusit in Germania si a vorbit prin mass-media. Si intamplator regizorul Paul Greengrass a fost de fapt acolo la Berlinale si apoi m-a vazut in „Systemsprenger” si i-a spus asistentului sau: „Uite ce poate face cu ochii ei”. Asta este foarte important in filmul „Stiri din lume”, nu vorbesc atat de mult. Si apoi am primit solicitarea daca as vrea sa merg la casting. Si bineinteles ca am spus ca da, a fost un rol grozav si apoi cu distributia.

(AP / Weinstein Company / Amabilitatea colectiei Everett) Istoria SUA – de ce sclavii negri au invatat germana

In „Django Unchained” din vestul sau, regizorul Quentin Tarantino lasa un sclav negru sa vorbeasca germana. Procedand astfel, el incepe o relatie intre imigrantii germani si sclavii negri din SUA, care a fost cercetata doar incomplet.

Calarie, scoala, actorie

Unger: Cat spatiu ocupa actrita, castingul si promotia in viata ta si cat timp ai pentru prieteni, timp liber si, de exemplu, calarie?

Zengel: Imediat dupa filmul care tocmai a iesit, exista desigur tot mai multe intrebari despre unde sa faci sau sa mergi la castinguri oricum. Dar, in principiu, imi duc viata normala. Cand sunt acasa la scoala, sunt doar un copil de scoala normal de 12 ani si merg la calarie dupa-amiaza si inca mai am timp sa studiez sau sa ma intalnesc cu prietenii. 

Unger: Aveti reguli in familie, astfel incat stresul si faima sa nu devina prea mari?

Zengel: Nu as spune reguli. Desigur, pot spune ca daca ceva devine prea mult pentru mine sau nu vreau asta sau nu vreau un rol, pot desigur sa spun asta, este decizia mea. Am deja o zi foarte structurata si uneori am multe de facut. Dar imi place si o pot face bine pentru ca am multe interese si imi place sa le traiesc pe toate. Si de aceea mama mea ma ajuta foarte mult pentru ca uneori facem si planuri zilnice si spunem exact: „Bine, atunci faci asta, atunci poti sa te joci cu prietenii tai, apoi un alt casting”, deci exista intotdeauna un echilibru frumos.

Planurile zilnice pot structura ziua

Unger: In „News of the World” jucati fetita orfana fara adapost Johanna, alaturi de Tom Hanks si el v-a laudat intotdeauna in cele mai inalte tonuri. Ce crezi: la ce esti deosebit de bun si la ce ti-ai dori sa poti face si mai bine in actorie?

Zengel: Unul dintre lucrurile minunate legate de actorie este ca nu poti face cu adevarat nimic rau, doar ca poti face asta diferit. Exista o scena si trebuie sa razi si razi isteric. Regizorul poate spune: „Uau, cred ca este minunat. Este foarte distractiv si misto de vizionat. Sunteti pe deplin in rol sau cineva spune: „Nu, nu este chiar asta”. Prin urmare, nu puteti face diferenta intre „Sunt foarte bun” si „Sunt foarte rau”, deoarece este diferit pentru fiecare gust. De exemplu, acum am facut un western. www.ronpaulforums.com Inainte era o drama.



  • calendar 2021
  • xxx
  • vremea poiana brasov
  • orsay
  • e-guvernare
  • pe surse
  • color picker
  • tuborg
  • stiri interne de ultima ora
  • gmail email
  • augmentin
  • g translate
  • rolls royce
  • io
  • pro tv plus
  • moodle fsega
  • jean claude van damme
  • iulius mall
  • golden retriever
  • aparat de sudura





 

Unger: Sa vorbim din nou despre cele doua roluri pe care tocmai le-ati mentionat. Deci Johanna si Benni in „Systemsprenger”. Amandoua sunt fete care au suferit pierderi mari, care sunt traumatizate. Ce te-a ajutat sa te pui in locul lor?

Zengel:Cu „Systemsprenger” am avut cu jumatate de an inainte de film. Asta inseamna ca am vorbit foarte mult cu ceilalti actori, am vorbit cu Nora Fingscheidt, cu mama mea. Am citit scenariul, am facut liste cu cine va reactiona si cum. Si cand am spus, oameni buni, nu mai tipati acum, nici asta nu a fost o problema. Si exact acelasi lucru cu „Stirea Cuvantului”. Am mai fost deja in America, am putut incerca sa ma adaptez la limba si am fost instruit cu Kiowa timp de trei saptamani. Si apoi am lucrat pentru scoala, astfel incat sa putem fi mereu relaxati pe platou. Si, bineinteles, am cunoscut-o pe Tom si celelalte personaje si m-am implicat in rol, am vorbit cumva cu regizorul.

Spune-ti cuvantul in platou

Unger: Ai mai spus, „Systemsprenger”, ca nu era un Pipifax. A fost mult sa bifezi si Johanna relativ mai calma era de fapt mai dificil de jucat?

Zengel: Este intotdeauna dificil sa comparati rolurile, deoarece acestea sunt foarte diferite. Chiar aici: una este o drama, cealalta este un western. Unul vorbeste mult si tipa si celalalt nu vorbeste deloc. Dar pentru mine acest lucru este foarte calm si aratand doar cu ochii si expresiile faciale ceea ce vrei si poti face este intr-un anumit fel mai solicitant. Si asa cred ca „Systemsprenger” a fost putin mai usor in aceasta privinta. 

Unger: Cum faci asta cu ochii?

Zengel: Depinde doar de ce emotii doriti sa transmiteti. Cand radeti, trebuie sa incercati sa va imaginati ceva amuzant, sa va distrati pe platou, toata ziua si apoi sa va luminati ochii. Si cand esti trist, bineinteles ca arati trist, te uiti adesea la pamant sau chiar plangi. Deci fiecare are propria sa tehnica. Unul este atat de profesionist si ia ceapa, apoi incepe sa planga, iar celalalt chiar poate sa o faca din interior spre exterior, pentru ca isi poate imagina totul atat de bine. Cred ca sunt mai mult tipul de tip care spune: „Si te rog” si apoi am un tunel rosu acolo si apoi stiu, acum voi face asta si aia, si apoi este „multumesc”. Si apoi sar din nou ca o minge de cauciuc.

Plangand fara ceapa

Unger: Ai spus odata intr-un interviu ca Tom Hanks te-a invatat trucuri despre cum sa nu te plictisesti in platou. Ne poti da una sau doua?

Zengel: Da, desigur. Mi-a dat o masina de scris pe care obisnuiam sa o scriu pe platou. El a spus, daca te plictisesti, scrie doar ceea ce iti este aproape de inima sau ceea ce esti pe cale sa le spui. Si asta a fost o binecuvantare. A fost minunat. Si mama a spus ca e ca pe vremuri. In general, imi place sa fiu scriitor si tocmai am inceput o carte in limba engleza. Scriu mereu in metrou in drum spre calul meu sau stau pe iarba si continui sa scriu. Nu sunt pe deplin sigur ce gen va purta inca. Dar atunci va deveni, speram, scenariul daca totul merge bine. Si daca totul merge bine de doua ori, poate intr-o zi o voi juca si pe fata aia.

Declaratiile interlocutorilor nostri reflecta propriile lor opinii. Deutschlandfunk nu adopta propriile declaratii facute de interlocutorii sai in interviuri si discutii. aprelium.com