Marte a avut odata rauri, lacuri si mari. Desi planeta este acum desertica, oamenii de stiinta spun ca cea mai mare parte a apei este inca acolo, doar inchisa in pietre.
Video
O animatie care descrie disparitia unui ocean care ar fi putut acoperi candva nordul Marte. Video de la Goddard Space Flight Center al NASA.
Publicat pe 19 martie 2021 Actualizat pe 23 martie 2021
Marte a fost odata umed, cu o valoare a oceanului in apa.
Astazi, cea mai mare parte a planetei Marte este la fel de uscata ca un desert, cu exceptia depozitelor de gheata din regiunile sale polare. Unde s-a dus restul apei?
Unele dintre ele au disparut in spatiu. Moleculele de apa, lovite de particule de vant solar, s-au despartit in atomi de hidrogen si oxigen, iar acestea, in special atomii de hidrogen mai usori, care s-au deplasat in afara atmosferei, s-au pierdut in spatiul cosmic.
Dar cea mai mare parte a apei, concluzioneaza un nou studiu, a cazut, a fost aspirata in rocile planetei rosii. Si acolo ramane, prins in minerale si saruri. Intr-adevar, pana la 99% din apa care curgea odata pe Marte ar putea fi inca acolo, au estimat cercetatorii intr-o lucrare publicata saptamana aceasta in revista Science.
Datele din ultimele doua decenii de misiuni robotice pe Marte, inclusiv roverul Curiosity al NASA si Mars Reconnaissance Orbiter, au aratat o distributie larga a ceea ce geologii numesc minerale hidratate.
„A devenit foarte, foarte clar ca era obisnuit si nu rare sa se gaseasca dovezi ale alterarii apei”, a spus Bethany L. Ehlmann, profesor de stiinte planetare la Institutul de Tehnologie din California si unul dintre autorii lucrarii.
Dr. Ehlmann, care a vorbit marti la un briefing de stiri, la conferinta stiintei lunare si planetare, a spus ca, pe masura ce rocile sunt modificate de apa lichida, moleculele de apa devin incorporate in minerale precum argilele. „Apa este prinsa efectiv in crusta”, a spus ea.
Pentru a intelege cantitatea de apa, oamenii de stiinta planetari vorbesc despre un „strat global echivalent” – adica, daca Marte ar fi netezit intr-o bila uniforma, fara caracteristici, cat de adanc ar fi fost apa?
Oamenii de stiinta au estimat ca adancimea ar fi fost de 100 pana la 1.500 de metri, sau de la 330 la 5.000 de picioare.
Adancimea cea mai probabila a fost de aproximativ 2.000 de picioare, au spus ei, sau aproximativ o patrime din cantitatea de apa din Oceanul Atlantic.
Datele si simularile au indicat, de asemenea, ca apa a disparut aproape cu aproape trei miliarde de ani in urma, pe vremea de pe Pamant, cand viata era formata din microbi cu o singura celula din oceane.
„Aceasta inseamna ca Marte a fost uscat de mult timp”, a spus Eva Scheller, o studenta absolventa Caltech care a fost autorul principal al lucrarii Science.
Astazi, exista inca apa echivalenta cu un ocean global de 65 pana la 130 de metri adancime, dar aceasta este in mare parte inghetata in calotele polare.
Oamenii de stiinta planetari s-au minunat mult timp de dovezile stravechi ale apei curgatoare sculptate in suprafata martiana – canioane gigantice, grilaje ale canalelor fluviale serpuite si delte unde raurile au degorat sedimentele in lacuri. Cel mai recent explorator robot al Marte al NASA, Perseverance, care a aterizat luna trecuta in craterul Jezero, se va indrepta spre o delta a raului la marginea sa, in speranta ca va gasi semne ale vietii trecute. shimla.rackons.com
- kanal d
- bichon havanez
- vladuta lupau
- divx filme online
- calculator
- grinch
- timp online bistrita
- locuri de munca iasi
- libra
- ecupidon.ro
- akita inu
- polonia
- foc si apa
- program tvr 2
- filip, duce de edinburgh
- raiffeisen
- nicusor dan
- filmeonline
- translate romanian to english
- ok medical
Fara o masina a timpului, nu exista nicio modalitate de a observa in mod direct cata apa a fost pe un Marte mai tanar cu mai mult de trei miliarde de ani in urma. Dar atomii de hidrogen care plutesc astazi in atmosfera lui Marte pastreaza un indiciu fantomatic al oceanului antic.
Pe Pamant, aproximativ unul din 5.000 de atomi de hidrogen este o versiune cunoscuta sub numele de deuteriu, care este de doua ori mai grea, deoarece nucleul sau contine atat un neutron, cat si un proton. (Nucleul unui atom de hidrogen de soi comun are doar un proton, fara neutroni.)
Dar pe Marte, concentratia de deuteriu este semnificativ mai mare, aproximativ una din 700. Oamenii de stiinta de la NASA Goddard Space Flight Center care au raportat aceasta constatare in 2015 au spus ca acest lucru ar putea fi folosit pentru a calcula cantitatea de apa pe care Marte a avut-o odata. Marte a inceput probabil cu un raport similar de deuteriu cu hidrogen ca Pamantul, dar fractiunea de deuteriu a crescut in timp pe masura ce apa s-a evaporat si hidrogenul s-a pierdut in spatiu, deoarece deuteriul mai greu este mai putin probabil sa scape din atmosfera.
Problema cu aceasta poveste, a spus Renyu Hu, un om de stiinta de la Jet Propulsion Laboratory al NASA si un alt autor al lucrarii actuale Science, este ca Marte nu a pierdut hidrogen suficient de repede. Masuratorile efectuate de NASA Atmosphere Mars si Volatile Evolution orbiter, sau MAVEN, au aratat ca rata actuala, extrapolata peste patru miliarde de ani, „poate reprezenta doar o mica parte din pierderile de apa”, a spus dr. Hu. „Acest lucru nu este suficient pentru a explica marea uscare a lui Marte.”
Aceasta a condus la concluzia noii cercetari ca o mare majoritate a apei a intrat in stanci.
„Acesta este un nou studiu foarte interesant, in care multe procese sunt combinate pentru a oferi scenarii alternative pentru soarta apei pe Marte”, a scris intr-un e-mail Geronimo Villanueva, unul dintre oamenii de stiinta NASA care au efectuat masuratorile anterioare ale deuteriului. „Acest lucru deschide posibilitatea unui trecut si mai umed si ca rocile de pe Marte detin acum mai multa apa decat am crezut initial.”
Cu toate acestea, apa nu ar fi de mare folos pentru colonistii de pe Pamant. “Cantitatea de apa care se afla intr-o piatra este foarte mica”, a spus doamna Scheller.
Pentru a elibera apa prinsa in minerale necesita incalzirea lor la temperaturi ridicate. „Ar trebui sa preparam o cantitate foarte mare de piatra pentru a avea orice lucru care ar fi de ajutor”, a spus doamna Scheller.
Elon Musk, fondatorul SpaceX care viseaza sa trimita colonisti pe Marte intr-o zi, a meditat despre detonarea bombelor nucleare pe Marte pentru a topi calotele de gheata si a incalzi planeta, facand-o mai ospitaliera. Aceste explozii vor elibera, de asemenea, o parte din apa din mineralele hidratate, desi doamna Scheller a refuzat sa speculeze cat de mult.
Michael A. Meyer, principalul om de stiinta al programului de explorare Marte al NASA, a spus: „Voi mentiona doar ca nukingul unei planete nu este de obicei un mod bun de a o face mai locuibila”.
Pe Pamant, apa este absorbita si de roci, dar nu ramane acolo la nesfarsit. Miscarea scoartei terestre impinge rocile in jos in manta, unde se topesc, iar apoi piatra topita – si apa – revin prin vulcani. Pe Marte, vulcanismul, ca si apa lichida, pare sa fi disparut cu mult timp in urma.
