Daca tot ce faceti la punctul central este sa mariti miza, scenariul dvs. are sanse mici sa impacheteze mult pumnul emotional in punctul culminant. Iata care sunt cele 2 lucruri pe care ar trebui sa le focalizati pe furnizarea in jurul mijlocului Actului 2.
Elementul analizei structurale a lui Syd Field, care a fost considerat un avans major in opera lui Aristotel cu 2000 de ani in urma, a fost identificarea lui „punct de mijloc” – o scena / secventa critica la jumatatea drumului al doilea act. Field a spus ca, in scenariile minunate pe care le studiase, ceva important s-a intamplat aproape intotdeauna in jurul paginii 55-60. lovelovesoft6.wpsuo.com In mod obisnuit, a spus el, eroul va trece de un punct de neintoarcere si miza va fi ridicata.
Acum, nu sunt lucruri rele care sa se intample in mijlocul celui de-al doilea act. Dar nu pot spune ca am gasit vreodata aceasta „descoperire” deosebit de utila ca scenarist. Puteti sa-l faceti pe erou sa-si arda podurile si sa ridice miza Ying Yang-ului la punctul mijlociu, fara a oferi ceea ce doreste cu adevarat publicul – lansarea emotionala la punctul culminant Act 3.
Asadar, „punctul de vedere” nu este un termen pe care l-as folosi vreodata in raport cu propria mea scriere. eduardoqgqb.bloggersdelight.dk Il folosesc doar pentru a putea vorbi in acelasi limbaj ca si persoanele care au fost introduse in „Structura clasica”, dar care nu sunt familiarizate cu ideile binecuvantate ale Calatoriei eroului lui Chris Vogler. In alta parte, am explicat de ce gasesc Calatoria Eroului o paradigma structurala mai utila, dar este deosebit de utila pentru a ajuta la demascarea misterelor din mijlocul Actului 2.
In Vogler’s Hero’s Journey, el spune ca protagonistul nostru ar trebui sa fie confruntat cu un „Ordeal suprem” in jurul paginii 60 a scenariului – o scena / secventa de drama inalta care reprezinta o viata si un moment al mortii pentru erou. Dar cheia pentru a intelege acest element al scenariului si pentru a-l face sa functioneze pentru publicul tau este sa nu te mai gandesti la punctul mediu din punct de vedere al complotului. Si incepe sa te gandesti la asta din punct de vedere al caracterului. postheaven.net
Parcela nu este sfarsitul. Este doar mijlocul. Finalul este transformarea eroului tau, iar punctul central este punctul de plecare pentru acea transformare.
In primul act – sau in lumea obisnuita a devotatilor Campbell – personajul tau isi va fi dezvaluit defectele. In Actul 3, la punctul culminant, vor demonstra ca s-au adresat acel defect (sau nu, in cazul unora, desi nu toate tragediile). mrlessononline2.theglensecret.com Deci, unde se schimba de fapt personajul?
Arcul personajelor lui Vogler spune ca exista o schimbare treptata care incepe de la inceputul Actului 2 – dar este de fapt unul dintre putinele locuri in care nu sunt de acord cu lectorul meu. Cu siguranta, in majoritatea filmelor pe care le iubesc, in prima parte a actului 2, eroul face tot ce poate pentru a evita schimbarea. Ganditi-va ca Phil Connors este in Groundhog Day. Sau Zac Mayo (Richard Gere) in Un ofiter si un gentleman. Sau Oscar Schindler. writeablog.net As fi spus ca in comedie, daca eroul tau se inmoaie de la inceputul actului 2, ar garanta sfarsitul tuturor rasului, deoarece in comedie este natura patologica a defectului eroului care ii face amuzant.
Deci, unde se schimba eroul? La punctul mijlociu sau, in limbajul lui Vogler, la Ordealul Suprem. Si schimbarea este cea mai eficienta daca este semnalata in doua moduri.
Primul lucru care ar trebui sa se intample la mijlocul sau Ordealul este ca cineva (in general, antagonistul) ar trebui sa tina oglinda eroului si sa ii faca constienti de defectele lor – de obicei in termeni prea subtili. Facand acest lucru, ar trebui sa fie clar ca eroul NU poate continua catre obiectivul lor fara sa abordeze acest defect. gierrerixl.doodlekit.com
Ganditi-va la Groundhog Day. In secventa anterioara, cu defectul sau in zbor complet, el se culca (si propune casatoria cu) Nancy. Nici o problema. Acest lucru este usor peasy. De ce s-ar schimba vreodata?
Dar in Ordeal, el incearca sa treaca de la LNR in statul de origine (sau, pentru cititorii din partea statului, de la ligile fermei la majori), mergand dupa Rita (Andie MacDowell). www.openlearning.com
Ce se intampla? El ajunge intr-un centimetru din pamantul promis pana cand miroase un sobolan si ea ii spune: „Este ceea ce este dragostea pentru tine? Nu vei mai iubi pe nimeni decat pe tine insuti”. Si ea ii bate palma.
Si a doua zi, ea ii da din nou chipul. Iar a doua zi. Si urmatorul. raymondopnt131.yousher.com Mesajul pentru Phil este ca, daca vrea sa o ia pe Rita, va trebui sa-si schimbe modul. Schitarea fetei este o metafora buna, de fapt, pentru ceea ce se intampla aici. Slap, merge antagonistul. Trezeste-te !!!
In Tootsie, acest moment este locul in care Julie (Jessica Lange) arunca un pahar cu apa pe chipul lui Michael Dorsey cand incearca sa foloseasca linia de pe ea, pe care i-a spus-o cu incredere ca Dorothy Michaels. O alta metafora buna. livecoachbook2.my-free.website Stropi! La ce dracu te gandesti ?!?
Asadar, acesta este primul lucru care ar trebui sa se intample la punctul mijlociu sau la Ordeal. Eroul trebuie sa se confrunte cu defectele lor intr-un mod care ii face sa aprecieze ca pur si simplu trebuie sa se schimbe. Aceasta este o etapa importanta pe calea transformarii. Dar, daca doriti cu adevarat sa va aduceti publicul acolo unde conteaza, veti merge cu un pas mai departe.
In Dead Poets Society, Un ofiter si un gentleman si Brokeback Mountain, eroii se confrunta cu toate defectele lor de la mijloc. spencerndku098.wordpress.com Dar, in fiecare dintre aceste minunate filme, scriitorii imping un pic mai greu pentru a produce trei dintre cele mai memorabile, puternice emotional scene din tot cinematograful. In fiecare film, antagonistul nu numai ca tine o oglinda eroului pentru a le dezvalui defectele. Ii imping atat de tare incat ego-ul lor – care intruchipeaza defectele lor – se distruge intr-un milion de bucati si esenta lor stralucitoare este dezvaluita.
Domnul Keating il obliga pe Todd sa se confrunte cu defectul sau – si sa isi dezvaluie esenta – in Dead Poets Society
In poetii morti, aceasta este scena „nebunului transpirat”. Domnul Keating (Robin Williams) ii cere lui Todd (Ethan Hawke) sa recite o poezie pe care a scris-o, stiind ca ii sperie dracu din el si Todd spune ca nu a scris una. blogfreely.net Cheating-ul nu va fi batut atat de usor si spune ca „domnul Anderson crede ca tot ceea ce este in interiorul sau nu are valoare, nu este cea mai mare frica a voastra, Todd?”. Tine o oglinda in sus si spune, acolo, amice, asta este defectul tau. Dar nu se opreste acolo.
Apoi, in cel mai rau scenariu al cosmarului lui Todd, este fortat sa extemporizeze o poezie in fata intregii clase. Este rezistent, este umilit si jenat, iar membrii mai putin sensibili ai clasei rad de situatia sa, dar sub aceasta presiune extrema el concepe imagini si metafore care tace camera si dezvaluie romanticul liric care se lauda in umbra fratelui sau de mare succes. www.empowher.com Todd iese din transa lui renascut. Neil il priveste cu uimire si Keating ii spune: „Nu uitati niciodata asta”. Si nu o face. Acest moment ii permite sa se ridice, literalmente, in Actul 3 si sa se apere atat de prietenul sau mort, cat si de indrumatul indrumator.
In Brokeback Mountain, up until the Ordeal, Ennis (Heath Ledger) has been able to have his cake and eat it too. postheaven.net He’s been able to retain his tough cowboy image – that’s really his want – and enjoy physical and emotional intimacy with his gay lover Jack (Jake Gyllenhall) up on Brokeback Mountain – that’s his need. But in this scene, Jack’s had enough of their part-time love:
“You know, friend, this is a god-damned bitch of an unsatisfactory situation”.
He says he wants more than Ennis is willing to give and reveals he’s had other lovers down in Mexico. Ennis is provoked first to almost murderous rage, but then when he realises he’s about to lose the one thing that makes his life worth living, he breaks down. “Why don’t you just let me be? It’s because of you Jack, that I’m like this! I’m nothin’… I’m nowhere… “. felixndgz613.skyrock.com
Jack tries to put a consoling arm around him and Ennis fights back initially but ultimately he collapses in a heap on the ground, surrounded by the shards of his shattered identity and the soundtrack rises to reinforce the power of what we’ve just experienced. Glorious cinema.
Alas, Ennis won’t acknowledge the life lesson he’s just experienced. Because it’s a tragedy, he’ll gather up those shards, reassemble his unfulfilling identity, go back to his inauthentic life and soon lose his lover for all time.
In An Officer and a Gentleman, up until the midpoint, Zac has been entirely in his identity (ego). devinuhjf688.raidersfanteamshop.com He’s been all about him, he’s been running black market scams, and he’s been dating a “Puget Sound Deb” (Debra Winger) without any intention of ever taking her with him when he leaves. Then his antagonist, Drill Sergeant Foley (Lou Gosset Jr) finds his stash of booty and says that by the end of the weekend he’ll have his DOR (Dropped On Request).
Sgt Foley’s antagonist confronts Zac with his flaw in An Officer and a Gentleman
Foley pushes him physically and taunts him mentally, telling him that his father is “an alcoholic and a whore chaser” and that he knows that “deep down inside” you know that all the other candidates “are better than you”. Zac denies it but we know it’s exactly what he thinks. Again, the antagonist is holding a mirror up to the hero. globalinfotime1.yousher.com Here – see your flaw! But, he goes further.
He pushes and pushes and pushes but Zac simply won’t quit, so Foley says finally, “You’re can forget it. You’re out!”
Then Zac’s impervious facade finally cracks:
“Don’t you do it! Don’t you … I got nowhere else to go! I got nowhere else to g … I got nothin’ else …”
And he breaks down.
Foley can’t believe his eyes. Why? Because he is no longer seeing Zac’s wise guy identity, but his sensitive, never-loved child within. marcollff164.lowescouponn.com His essence. Amazingly powerful. And my personal favourite Ordeal moment of all time.
Zac changes from this point. He’s no longer about himself. globallessonart0.shutterfly.com And ultimately he’s willing to risk his want (graduating from flight school) to satisfy his need (honour his love for Worley who tragically committed suicide).
Did any of these scenes raise the stakes? Not really. I guess you could argue that we appreciate more fully just how important graduating from flight school is to Zac. But that’s not what makes the moment special and it’s not what ultimately makes the journey so satisfying. Why? Because it’s not about the plot. prostituatebucurestiyeox773-69.webselfsite.net The plot is just the means.
If you want your film to move your audience – ie if you want it to enjoy any measure of commercial acceptance – you’ll demand more of your midpoint than just “raising the stakes”. I encourage you to try to achieve two things in a scene/sequence around page 55-60.
Firstly, you’ll have your hero confronted with their flaw – almost invariably by your antagonist. Have a metaphorical face-slapping scene. diigo.com That’s a mandatory.
But if you want to really get your audience where it matters, you’ll try to push your hero a little further, shatter their identity and reveal their essence. And when I say “push”, I mean drag them kicking and screaming to their essence. If their identity fractures too easily, the scene will feel contrived and won’t move us.
Will the hero remain transformed? Sometimes, but sometimes they’ll slip back (John Book in Witness does and it triggers Act 3). But what we see in that midpoint moment will affect us deeply and make credible the decisive action the hero takes at the Act 3 climax.