Aviz | Hollywood-ul are inca o problema asiatica. Cea mai recenta controversa Marvel o dovedeste.

Weekendul trecut, in cadrul unui panel online axat pe seria „Daredevil”, actorul Peter Shinkoda a spus ca fostul executiv al Marvel TV, Jeph Loeb, le-a spus in mod explicit scriitorilor din seria supereroilor sa nu extinda personajul lui Shinkoda, Nobu, deoarece „nimanui nu ii pasa de chinezi si asiatici oameni.”

(Nici Loeb, nici Marvel Studios nu au raspuns la afirmatie, dar showrunner-ul din sezonul unu, Steven DeKnight a scris pe Twitter: „Nimeni nu a incercat vreodata sa ma determine sa minimalizez niciunul dintre personajele din sezonul 1.” DeKnight nu s-a adresat totusi arcului lui Nobu in sezon Doua.)

Cuvintele in sine pot fi socante, dar vreau sa fiu clar: sentimentul nu este.

Cuvintele in sine pot fi socante, dar vreau sa fiu clar: sentimentul nu este. Ea indica o problema mult mai mare, atat in ​​cadrul studiourilor Marvel, cat si in Hollywood-ul insusi: dezumanizarea personajelor asiatice – in acest caz, in special a celor din Asia de Est -, reducandu-le la strainatatea lor adesea rea.

Shinkoda a aparut in noua episoade din „Daredevil” in primul si al doilea sezon. El a interpretat-o ​​pe Nobu Yoshioka, un ticalos din misterioasa organizatie asiatica The Hand care – pe parcursul serialului Marvel interconectat „Daredevil”, „Iron Pumn” si „The Defenders” – a aparut ca principala amenintare pentru New York City. Organizatia a fost introdusa prin Nobu si un alt ticalos asiatic, Madame Gao (Wai Ching Ho). Cu toate acestea, pana cand povestea generala a ajuns la un punct culminant in „Defenders”, liderul Hand a ajuns sa fie un ticalos alb jucat de Sigourney Weaver. In esenta, „Daredevil” i-a folosit pe Nobu si pe Madame Gao pentru a introduce un rau „strain”, doar pentru a da arcului ticalos final unui actor alb.

Nu este singura data cand Marvel foloseste un personaj asiatic de sprijin pentru a accelera calatoria unui erou alb. In „Doctorul ciudat” din 2016 – un film care a varuit in mod deosebit personajul The Ancient One prin distribuirea lui Tilda Swinton – cel mai proeminent personaj asiatic, Wong (Benedict Wong), exista doar pentru a ajuta eroul alb, Stephen Strange, sa invete sa exploateze vag asiatic puteri mistice. Intamplator, el nu are prenume, pentru ca a avea unul ar fi sa-i oferi o viata fara legatura cu asiaticitatea sa si valoare pentru Strange.

In acelasi an, Marvel TV a primit reactii adverse pentru ca a distribuit un actor alb in rolul Iron Fist, un super-erou care, in esenta, primeste puteri magice dintr-o lume mistica a calugarilor asiatici. Desi personajul era alb in benzile desenate originale, fanii sperau ca Marvel va corecta portretizarea adesea jignitoare a benzi desenate a asiaticilor facand eroul insusi asiatic sau partial asiatic. (Doi ani mai tarziu, in 2018, Loeb a aparut la panoul „Iron Fist” din San Diego Comic-Con purtand o uniforma de karate.)

Desigur, tropul exista mult dincolo de Marvel: Iubitul „Karate Kid” (1984) si nominalizat la Oscar „Last Samurai” (2003) sunt doar doua exemple de filme care folosesc personaje asiatice si, in special, cunostintele lor aparent innascute de stiluri de lupta asiatice, pentru a avansa protagonistii albi. msk-mebel.ru

Nu este faptul ca aceste portrete specifice sunt deosebit de jignitoare sau rele, dar impreuna creeaza un portret al asiaticilor intr-o perpetua stare de strainatate.

• linea closer to the moon
• anm
• earth
• gay
• harta bucuresti
• vremea slatina
• posta romana
• napiszar
• google drive
• avatar
• telefon
• eriksen
• thanos
• litera
• seriale netflix
• baile felix
• puterea dragostei azi
• parma
• digitaliada
• tort

De aceea, actorii diferitelor etnii din Asia de Est joaca adesea etnii care nu sunt de fapt ale lor – ca atunci cand Hollywood-ul a aruncat-o pe actrita chineza Ziyi Zhang ca fiind japoneza in „Memoriile unei gheise” (2005).

Strainatatea asiatica este ceea ce industria se simte confortabil, chiar si in filmele care promoveaza activ asiaticii la Hollywood. „Joy Luck Club” si „Crazy Rich Asians”, doua dintre cele mai mari filme de la Hollywood cu distributii din toata Asia, sunt povesti despre legaturile dintre americanii asiatici si Asia. „Fresh Off the Boat”, al doilea sitcom major care s-a concentrat vreodata pe o familie asiatica americana, concentrata in mod similar pe o ciocnire culturala intre asiatici si non-asiatici. In timp ce a fost revolutionar, a fost criticat de propria inspiratie a seriei, Eddie Huang, pentru perpetuarea stereotipurilor asiatice.

Povestile care exploreaza identitatea asiatica si asiatica americana legate de imigratie si patrimoniu sunt reale si valabile – mai ales atunci cand provin de la realizatori de filme asiatice si asiatice americane.

Povestile care exploreaza identitatea asiatica si asiatica americana legate de imigratie si patrimoniu sunt reale si valabile – mai ales atunci cand provin de la realizatori de filme asiatice si asiatice americane. Dar faptul ca ocupa atat de mult din putinele reprezentari asiatice pe care le avem este un indiciu al credintei acceptate de la Hollywood ca toate povestile despre asiatici trebuie sa implice un element strain. Aceasta credinta face mai usor pentru un executiv de la Hollywood, presupus ca Loeb, sa reduca personajele asiatice.

In „Daredevil”, odata ce Nobu si-a indeplinit scopul de a conecta un erou alb american la un rau asiatic nebulos, a fost vazut ca fiind lipsit de importanta si aruncat deoparte. Shinkoda a spus ca Loeb a spus ca publicului american „nu ii pasa de chinezi si asiatici”, dar, in mintea mea, ceea ce spunea cu adevarat este ca personajele chineze si asiatice nu conteaza odata ce se extind dincolo de o conexiune cu strainul. A-i oferi lui Nobu o viata in afara interactiunilor sale cu Daredevil ar fi fost sa-i permiti sa existe ca o persoana completa, separata de etnia sa. El a fost valoros doar in legatura cu legatura sa cu aceasta mitologie asiatica si, pentru a schimba acest lucru, trebuie sa pledam nu doar pentru mai multe personaje asiatice sau chiar mai multe povesti asiatice, ci povesti asiatice americane .

Exista o gama larga de experiente asiatice lasate neatinse de Hollywood; povesti care ar putea arata potentialilor factorilor de decizie si executivilor de ce personajele asiatice merita sa fie vazute ca mai mult decat conexiuni cu tari straine sau legende. Trebuie sa incetam sa perpetuam notiunea ca asiaticii sunt in mod inerent straini sau de alta natura si le permitem sa traiasca pe ecran asa cum o facem noi in viata: pe deplin si fara scuze.