Stau sus pana la 1 dimineata pregatindu-mi diapozitivele si a doua zi, stresat si sumbru, fac mai multe greseli pe tabla.
Vineri merg la bauturi cu colegii mei de matematica.
Incepem sa bem la ora 16.45 si o ora mai tarziu ma bucur foarte mult.
Sunt nedumerite de ce as fi luat o reducere a salariilor pentru a fi profesor, dar cred ca sunt flatate ca am ales sa fac ceea ce fac.
Cumpar o alta runda, stralucind inauntru la cat de bine ma potrivesc.
Dar apoi Roisin, un profesor de 25 de ani din Irlanda, pe care l-am ales ca viitor prieten, se intoarce spre mine si imi spune: „Imi amintesti cu adevarat de bunica mea. ‘
Trec doua saptamani. Gandul nedorit ca s-ar putea sa nu fiu bun la predare incepe sa-mi vina in minte.
Cel putin am dovedit ca ma pricep la alte lucruri. Acest gand imi permite ego-ul sa reziste, aproape, desi nimanui nu i-ar pasa mai putin ca obisnuiam sa scriu coloane decente pe FT.
Elevii nici macar nu au auzit de asta.
„Cat timp vei ramane cu predarea?” intreaba profesorul obisnuit al clasei mele in timpul unui post-mortem deosebit de prost.
Din nicaieri vine raspunsul meu sfidator: voi invata pana implinesc 75 de ani.
Arata neincrezatoare, dar cu cat este mai neincrezatoare, cu atat sunt mai hotarata sa dovedesc ca greseste.
Cand ma intorc dupa jumatate de termen, seful de matematica vine sa ma observe.
Sunt dornic sa impresionez si am planificat o lectie atenta predand Anul 7.
Seful de departament ma invita in biroul ei dupa aceea si imi spune lucrurile la care stiu ca sunt rau: modelare neglijenta, structura insuficienta, prea multi studenti care striga raspunsuri.
Apoi spune ca motivul pentru care strigau era ca erau incantati si – iata miezul problemei – ii facusem entuziasmati fiind eu insumi.
Ma uit la impletitura ei bun si bun si-o fierb. kratko.pro
- in
- warframe market
- phub
- opinia timisoarei
- bt24 internet banking
- xxnx
- umft
- distanta rutiera
- antonia
- google fordito
- isj arges
- ziar
- meteo
- facebook belepes
- huawei p40
- wk
- dasha
- birou
- volkswagen
- roger federer
Vreau sa spun: nu sunt in mod fundamental de acord cu viziunea dvs. despre educatie.
Orice lucru care ii face sa fie entuziasmati este bun.
Si as prefera mult mai mult un profesor interesant decat unul plictisitor. Mai mult decat atat, vreau sa spun: impingeti-va slujba. Refuz sa fiu robot.
Deocamdata trebuie sa ma prind. „Va multumesc foarte mult”, spun.
„Acesta este un feedback foarte util. „Poate ca nu ma pricep la predare, dar ma pricep la politici de birou, dupa ce mi-am acumulat abilitatile de peste 30 de ani.
De data aceasta, sunt destul de sigur ca am pus-o in cuie: nu cred ca poate vedea revolta din spatele ochilor mei.
Capul meu va fi umplut cu aceeasi senzatie zdrentuita, euforica, pe care am avut-o ultima data cand eram indragostita.
Cu doi ani inainte, in 2015, locuiam intr-o casa familiala mare, terasata, in Highbury, in nordul Londrei, cu un sot si patru copii.
Viata mea a fost un model de stabilitate.
Eram casatorit cu acelasi barbat de 25 de ani.
In ultimii 15 ani locuiam in acelasi loc, care in sine se afla la mai putin de trei mile de casa mare, terasata, in care am crescut.
Lucrasem la acelasi ziar timp de 32 de ani si in fiecare luni de mai bine de doua decenii scrisesem aceeasi rubrica.
Majoritatea diminetilor, la ora 9.30, mergeam cu bicicleta pana la Financial Times, unde un birou plin de piraterii, dintre care multi erau acolo de zeci de ani, stateau la birourile lor, band cafea din cupe de carton.
