Si totusi, nu este. Pentru ca printre toate dramele din sezonul 1998/99 al Manchester United – toate momentele sublime, transcendente de magie fotbalistica pe care le continea – Ryan Giggs a marcat cel mai asemanator gol al lui Ryan Giggs din toate timpurile.

Aproape toata lumea stie povestea.

In prelungirea ultimei reluari a semifinalei din Cupa FA, cu scorul egal la 1-1, cele mai bune doua echipe engleze din epoca mergeau la ciocan si cleste. United a scazut la 10 barbati, iar Arsenal a ratat un penalty, gratie incercarii blande a lui Denis Bergkamp de a-l invinge pe Peter Schmeichel de la fata locului.

Patrick Vieira, talismanul lui Arsenal si simbolul partii lor a luptei dintre cele doua cluburi, intrucat Roy Keane era pentru United, a incercat obosit sa treaca pe teren catre cineva in rosu de la Arsenal.

In schimb, el l-a gasit pe Giggs, mai proaspat decat majoritatea celorlalti, intrand in lupta doar dupa o ora, lasandu-se in afara liniei de start in favoarea lui Jesper Blomqvist. Restul, sau cel putin urmatoarele 10 secunde, este istorie.

O parte din motivul pentru care scopul poate fi folosit pentru a rezuma Ryan Giggs consta in executarea sa. Balansarea soldurilor si stilul de alergare cu varful degetelor este Giggs de epoca. Rareori a fost mai potrivit celebrul citat al lui Sir Alex Ferguson despre a-l vedea pentru prima data (h / t The Guardian ).

“Avea 13 ani si tocmai a plutit deasupra solului ca un cocker spaniel care urmareste o bucata de hartie de argint pe vant”.

In aprilie 1999, Giggs avea 25 de ani, dar el plutea asa deasupra solului.

Astfel, obiectivul ar reprezenta un element excelent pentru cineva care pune intrebarea „ce fel de jucator era Ryan Giggs?” chiar daca ar fi fost marcat intr-un amical.

Cu toate acestea, jocul in care a fost marcat a fost orice altceva decat un prietenos si, prin urmare, pe langa rezumarea celor mai bune stiluri de joc, surprinde si cum era el ca sportiv, concurent si ca conducta pentru pre-cavalerism. www.tripline.net



  • marimoniale
  • matrimniale
  • matrimoiale
  • matrimonile
  • scriemi
  • matrimoniale ph
  • matrimonoale
  • am zarit lumina
  • matrimoniale gorj
  • publicat 24 brasov
  • matrimoniale vrancea
  • matrimoniale buc
  • matrimoniale suceava
  • matrimoniale satu mare
  • matrimoniale salaj
  • constanta matrimoniale
  • matrimonale
  • matrimonialetimis
  • publicat 24 femei iasi
  • matrimoniale timis





Alex Ferguson pe teren.

Phil Cole / Getty Images

El a servit ca ultimul intr-un mod diferit de, sa zicem, Keane, dar aproape la fel de eficient, oferind flerul si joie de vivre care au definit odata abordarea lui Ferguson in joc.

Contextul obiectivului este crucial in ceea ce priveste intelegerea importantei acestuia, deoarece 1997/98 a fost un sezon dificil pentru United. Echipa lui Fergie a dezvoltat un gust pentru succes pana in acest moment ca forta dominanta in fotbalul englez in anii ’90. Arsenalul reprezenta o adevarata amenintare la adresa suprematiei lor.

Inainte de ’98, United castigase patru dintre ultimele cinci titluri si vazuse pe Blackburn Rovers si pe Newcastle United de Kevin Keegan ca pretendenti la tron. Arsenalul lui Arsene Wenger a fost o propunere diferita. Gary Neville i-a descris ca fiind cea mai buna parte engleza cu care s-a confruntat in timpul carierei sale, pe talkSPORT, spunand:

“Echipa arsenalului din 1998 avea tot ritmul, puterea, puterea, fundasii mari, un portar bun si finisatori buni. A fost o echipa completa”.

In sezonul urmator, echipa lui Ferguson se ridicase la provocarea oamenilor lui Wenger. Cand s-au intalnit pentru reluare, pe 14 aprilie 1999, United erau, desigur, inca in Liga Campionilor si stateau in varful Premier League, cu un punct inaintea Gunners, cu o diferenta de goluri de sapte mai bune si cu un joc in mana.

Deoparte, modul in care si-au atins diferentele de obiective ar fi putut cu greu sa fie mai diferit. United, la maximul sau liber, a facut-o marcand 69 si cedand 32. Arsenal, cel mai rau, a marcat 43, dar a cedat doar 13.