Un Noul Testament cronologic este diferit si totusi la fel ca Noul Testament familiar crestinilor. Contine aceleasi 27 de documente, dar le ordoneaza in ordinea cronologica in care au fost scrise.
Noul Testament familiar incepe cu Evangheliile si se incheie cu Apocalipsa din motive evidente. Iisus este figura centrala a crestinismului si astfel Noul Testament incepe cu Matei, Marcu, Luca si Ioan. Apocalipsa este despre „ultimele lucruri” si a doua venire a lui Isus, asa ca are sens sa vina la sfarsit. Revelatia si Evangheliile functioneaza ca niste carti pentru Noul Testament. Orice altceva este intre: Fapte, 13 scrisori atribuite lui Pavel si opt atribuite altor figuri crestine timpurii.
Un Noul Testament cronologic secventeaza documentele foarte diferit. Ordinea sa se bazeaza pe stiinta biblica principala contemporana. Desi exista incertitudine cu privire la datarea unora dintre documente, exista un consens stiintific cu privire la cadrul de baza.
Incepe cu sapte scrisori atribuite lui Pavel, toate din anii ’50. Prima Evanghelie este Marcu (nu Matei), scrisa in jurul anului 70. Apocalipsa nu este ultima, ci aproape la mijloc, scrisa in anii 90. Apocalipsa urmeaza douasprezece documente, al II-lea Petru ultimul, scris pana la jumatatea secolului al doilea.
Un Noul Testament cronologic nu se refera doar la succesiune, ci si la context cronologic – contextul in timp, contextul istoric in care a fost scris fiecare document. Cuvintele isi au semnificatia in contextele lor temporale, in Noul Testament si Biblia in ansamblu.
Vederea si citirea Noului Testament in secvente cronologice conteaza din motive istorice. Ilumina originile crestine. Mult devine evident:
- Incepand cu sapte din scrisorile lui Pavel, se arata ca au existat comunitati crestine vibrante raspandite in tot Imperiul Roman inainte ca Evangheliile sa fie scrise. Scrisorile sale ofera o „fereastra” catre viata comunitatilor crestine foarte timpurii.
- Plasarea Evangheliilor dupa Pavel arata clar ca, ca documente scrise, acestea nu sunt sursa crestinismului timpuriu, ci produsul sau. Evanghelia – vestea buna – si despre Isus a existat inainte de Evanghelii. Acestea sunt produsele comunitatilor crestine timpurii la cateva decenii dupa viata istorica a lui Isus si ne spun cum aceste comunitati au vazut semnificatia sa in contextul lor istoric.
- Citirea Evangheliilor in ordine cronologica incepand cu Marcu demonstreaza ca primele intelegeri crestine despre Isus si semnificatia sa s-au dezvoltat. 584544.wushuamur.ru Intrucat Matei si Luca l-au folosit pe Marcu ca sursa, nu numai ca l-au adaugat la Marcu, dar l-au modificat deseori pe Marcu.
- bancul zilei
- program antena 1
- facultatea de drept
- english to romanian
- ce
- oferte lidl
- nichita stanescu
- youtube to mp3
- nelu ploiesteanu
- facebook lite
- dedeman slatina
- cazare
- j
- maine
- chess.com
- cand
- varza a la cluj
- gov
- bmx
- gsm arena
- Vazandu-l pe Ioan separat de celelalte Evanghelii si relativ tarziu in Noul Testament, este clar cat de diferita este Evanghelia sa. Intr-un limbaj metaforic si simbolic constant, este in primul rand „martor” sau „marturie” a ceea ce Isus devenise in viata si gandirea comunitatii lui Ioan.
- Realizarea faptului ca multe dintre documente provin de la sfarsitul secolului I si inceputul secolului al II-lea ne permite sa intrezarim evolutiile crestinismului timpuriu in generatiile a treia si a patra. In general, ele reflecta o traiectorie care trece de la radicalismul lui Iisus si al lui Pavel la adaptarea crescanda la conventiile culturale ale vremii.
Constientizarea celor de mai sus conteaza nu doar din motive istorice, ci si din motive crestine. Crestinismul american de astazi este profund divizat. In centrul diviziunii, in special in randul protestantilor, se afla doua moduri foarte diferite de a vedea Biblia si Noul Testament. Aproximativ jumatate dintre protestantii americani apartin unor biserici care invata ca Biblia este inerantul „Cuvant al lui Dumnezeu” si „inspirat de Dumnezeu”.
Cuvantul cheie este „inerant”. Crestinii inca din antichitate au afirmat ca Biblia este „Cuvantul lui Dumnezeu” si „inspirata” fara sa se gandeasca la ea este inerant. Ineranta biblica este o inovatie din ultimele secole, devenind raspandita in protestantismul american incepand cu doar o suta de ani in urma. Se afirma mai ales in bisericile protestante „independente”, cele care nu fac parte din confesiile protestante „principale”. Catolicii nu au proclamat niciodata ineranta sau infailibilitatea Bibliei, chiar daca multi nu au fost invatati prea multe despre Biblie.
Ineranta biblica este aproape intotdeauna combinata cu interpretarea literala si absoluta a Bibliei. Daca spune ca s-a intamplat ceva, s-a intamplat. Daca Biblia spune ca ceva nu este in regula, este gresit.
Pentru crestinii care vad Biblia asa, orice a scris Pavel comunitatilor sale in primul secol este absolut adevarat din toate timpurile. Pentru ei, tot ceea ce relateaza Evangheliile pe care Isus le-a spus si le-a facut cu adevarat a fost spus si facut de el. Deci, de asemenea, povestile despre inceputul si sfarsitul vietii sale sunt adevarate la propriu si de fapt: el a fost conceput intr-o fecioara fara tata uman, mormantul sau era cu adevarat gol, chiar daca era pazit de soldatii romani, iar adeptii sai l-au vazut crescut in forma fizica corporala.
Este putin probabil ca acesti crestini sa imbratiseze un Noul Testament cronologic. Nu numai ca ar schimba modul in care vedem Biblia si Noul Testament, ci i-ar face sa-i suspecteze si probabil sa nu fie bineveniti in comunitatile crestine din care fac parte.
Exista, de asemenea, multi crestini, precum si multi care au parasit biserica, pentru care ineranta Bibliei si interpretarea literala si absoluta a acesteia sunt nepersuasive, incredibile, imposibil de crezut. Pentru acesti crestini, precum si pentru altii interesati de originile crestinismului, cred ca un Noul Testament cronologic poate fi interesant, util si iluminator.
