Cele cinci carti ale lui Moise O traducere cu comentarii. De Robert Alter. 1.064 p. WW Norton & Company. 39,95 dolari.
NU va lasati descurajati de numele necunoscut. Daca nu ati auzit niciodata de cele cinci carti ale lui Moise (care nu sunt compuse de fapt de Moise; oamenii care cred in revelatia divina il vad ca mai mult secretar decat autor), ati auzit de Tora si Pentateuh, numele ebraice si grecesti , respectiv, pentru primele cinci carti ale Bibliei ebraice: Geneza, Exodul, Leviticul, Numerele si Deuteronomul. Povestea incepe cu crearea lumii si se incheie cu Moise care moare pe partea gresita a Iordanului si este ingropat intr-un mormant nemarcat. Intre aceste extreme ale experientei posibile, intre nasterea magnifica a universului si moartea anonima a fiintei umane, se afla o poveste care are inca puterea de a uimi: „Intalnirea dintre un grup de oameni si Domnul lumii in cursul istoriei, “
Dar aceasta intalnire are implicatii atat de enorme, iar povestea in care citim despre ea este atat de sincera despre ceea ce inseamna a intra intr-o relatie cu Domnul, incat, timp de doua milenii, cititorii au preferat sa-si ascunda detaliile in alegorie. Cine nu ar prefera sa interpreteze cutitul lui Avraam ca o metafora pentru toate lucrurile care ne testeaza credinta sau o prefigurare a Crucii decat ca o mare lama ascutita tinuta de un tata peste gatul fiului sau? Imagini brute ca acestea trebuie sa fie ceea ce a facut necesara teologia. Doar universalizand sau tipologizand povestile de viata ale protagonistilor biblici, majoritatea oamenilor ar putea sa se gandeasca la ele.
Robert Alter, care a venit cu aceasta remarcabila traducere a celor cinci carti dupa decenii in care a scris unele dintre cele mai convingatoare analize produse vreodata despre Biblia ebraica, este un critic cu puterea mintii de a rezista dorintei de inaltare. Din fericire pentru noi, el este la fel de sceptic cu privire la ceea ce inlocuieste de obicei omilia in comentariile moderne, si anume istoria. Savantii care studiaza Biblia, desigur, nu incearca sa determine ce s-a intamplat „cu adevarat”, asa cum fac amatorii pasionati. In schimb, ei incearca sa reconstruiasca modul in care cartile trebuie sa fi fost asamblate. Dar Alter, alaturi de critici precum Frank Kermode, Harold Bloom, David Damrosch si Gabriel Josipovici, a petrecut ultimul sfert de secol respingand atat abordarile predicatoare, cat si cele istoriciste ale Bibliei si concepand una care sa ne permita sa ne luptam cu ea ca literatura. .
Nu ca Alter trece cu vederea dimensiunile morale si spirituale ale Bibliei; el abia putea face acest lucru, dat fiind ca aproximativ jumatate din cele Cinci Carti este alcatuita din legi, iar cealalta jumatate – jumatatea narativa – se ocupa de elaborarea legamintelor facute de Dumnezeu cu poporul ales. Nici el nu ignora opera savantilor care incearca cu curaj sa izoleze vocile istorice in acest text amestecat. In principiu, el refuza sa taie povestile in bucati, reatribuind parti la „J” sau parti la „P” in scopul rezolvarii contradictiilor aparente. Ceea ce face Alter cu Biblia este citit-o, cu eruditie si rigoare si respect pentru inteligenta editorului sau editorilor care au imbinat-o si, cel mai palpitant, cu cea mai puternica receptivitate la nuantele sale mai intunecate.
-
- Noi romane de la Jonathan Franzen, Tiphanie Yanique si Gary Shteyngart sunt pe drum.
- Preferati non-fictiunea? Cautati aceste colectii de eseuri, o explorare a universului Marvel Comics si multe altele.
- Cunoasteti actorii si artistii preferati cu aceste titluri.
- Sase carti noi abordeaza pandemia, #MeToo si alte subiecte la timp.
- Cinci biografii se scufunda in vietile lui Pablo Picasso, Oscar Wilde si multe altele.
- Sau auziti-l direct de la autori: Consultati aceste sapte memorii.
In cazul legarii lui Isaac, de exemplu, Alter nu accepta doar inlocuirea unui traducator anterior cu „cutit” pentru „cutitul” din versiunea King James, ci si schimba „ucide” (ca in „Avraam a luat cutitul la ucide-l pe fiul sau ”) la„ macel ”. Mai mult decat atat, in notele sale, el subliniaza ca, desi acest verb ebraic special pentru „legat” (ca in „Avraam l-a legat pe fiul sau pe Isaac”) apare o singura data in ebraica biblica, ceea ce face ca semnificatia sa sa fie incerta, totusi putem lua un indiciu din faptul ca, atunci cand cuvantul reapare in ebraica rabinica, se refera in mod specific la fermarea animalelor. Traducerea lui Alter sugereaza astfel o dimensiune a acestei povesti ciudate pe care probabil am fi trecut cu vederea: cea a comentariului editorial. Autorul biblic,
Traducatorii castiga adesea laude pentru atentia acordata nuantelor, dar in cazul Bibliei ebraice subtilitatea a ranit mai mult decat a ajutat. Ebraica biblica are un vocabular neobisnuit de mic grupat in jurul unui numar si mai mic de radacini din trei litere, majoritatea denotand actiuni sau lucruri concrete, iar Biblia isi atinge efectele mimetice partial prin repetarea cu indemanare a acestor cateva cuvinte vii. Traducatorii care ne-au oferit versiunea King James par sa fi inteles mai mult sau mai putin acest lucru, dar multi traducatori din limba engleza din secolul XX nu au inteles. In dorinta lor de a transmite nuante de semnificatie scoase in evidenta de diferite contexte sau, poate, de a compensa ceea ce au perceput ca primitivitate a limbii antice, au inlocuit lexiconul restrictionat, pamantesc al ebraicului biblic, cu un set larg si variat de termeni adesea abstracte.
Nu se schimba. Dupa cum explica el in introducerea sa – un eseu care ar merita citit chiar daca nu insotea aceasta carte – ebraica Bibliei este, in opinia sa, un sistem inchis cu o logica literara coerenta, „un delimitat conventional limbaj, aproximativ analog in aceasta privinta cu franceza teatrului neoclasic, „desi vorbita simplu, unde franceza neoclasica este inalta. Traducerea lui Alter pune in practica credinta sa ca regulile stilului biblic impun ca acesta sa reitereze, in mod artistic, in cadrul scenelor si de la scena la scena, un set de „cuvinte cheie”, un termen Alter deriva de la Buber si Franz Rosenzweig, care intr-o epopee munca care a durat aproape 40 de ani pentru a fi finalizata, a transformat Biblia ebraica intr-o germana frumos ebraizata. Cuvintele cheie, asa cum a explicat Alter in alta parte, indica cititorul in ce „
Toata aceasta repetare ar fi doar repetitiva daca Alter nu o va lega de o notiune precisa a ceea ce se intampla in aproape fiecare pasaj. Arta traducatorului, la fel ca arta naratorului, consta in a sti cand sa parafrazez si cand sa nu. www.costidell.com Ceea ce face ca „Cinci carti” ale lui Alter sa fie mai captivante decat majoritatea celorlalte traduceri moderne este ca el bazeaza aceasta decizie pe mai mult decat pe instinct.
- role
- eva
- sf dumitru
- weather oradea
- baterie auto
- bardi auto
- virgin radio
- metronidazol
- megan fox
- porn hub
- catmobile
- selly
- regielive
- puma
- olx brasov
- georgia
- youtube vanced
- somnoroase pasarele
- enel
- bluestacks
La fel ca Rashi si Abraham Ibn Ezra si ceilalti mari comentatori ale caror perspicacitati ii umple superbul comentariu, Alter a gandit aceste povesti pana la sfarsiturile lor socante. Destul de des, alegerea sa pentru a fi literala provine din rara hotarare de a nu privi in alta parte din text, chiar si atunci cand ne constrange sau ar trebui.
Luati tratamentul lui Alter cu privire la ciclul de povesti in care primele doua matriarche, Sarah si Rebeca, conspira impotriva fiilor mai mari in beneficiul celor mai tineri. Sarah insista ca Avraam sa-l conduca pe Ismael, primul sau nascut, si pe mama lui Ismael, Hagar, in desert pentru a muri, pentru a proteja mostenirea fiului lui Sara, Isaac. Rebeca ii spune fiului ei Iacov sa-l pacaleasca pe tatal sau, acum Isaac, in varsta, pentru a-i da o binecuvantare cuvenita pe buna dreptate lui Esau, fratele geaman din ce in ce mai putin in varsta al lui Iacov. Comportamentul matriarhilor este indefensabil, totusi Dumnezeu il apara. El ii instruieste lui Avraam sa faca asa cum spune Sara si, dupa ce Iacov va fugi de la Esau infuriat, Dumnezeu vine la Iacov in vis, il binecuvanteaza si ii spune ca si el, ca si Avraam si Isaac inaintea lui, va naste o natiune mare.
Alter nu incearca sa explice paradoxul unui Dumnezeu moral care sanctioneaza actele imorale. In schimb, el lasa Biblia sa transmita gravitatea problemei. Cand Avraam refuza abandonarea lui Ismael si Agar, Dumnezeu porunceste: „Orice ti-ar spune Sara, asculta vocea ei”. Rebeca, in timp ce ii instruieste lui Iacov cum sa se imbrace ca Esau pentru a-i fura binecuvantarea, repeta fraza lui Dumnezeu – asculta-mi vocea “- nu o data, ci de doua ori, intr-un efort de a-l linisti. Dupa cum citim mai departe in traducerea lui Alter, sa ne dam seama ca cuvantul „voce” („kol” in ebraica) este unul dintre „cuvintele-cheie” ale sale, ca, daca am reusi doar sa tinem evidenta tuturor modurilor in care este folosit, ar debloca noi lumi de semnificatie. al lui Agar si Ismael, Dumnezeu ‘ Mesagerul ii va spune lui Agar ca Dumnezeu ii va mantui pentru ca a auzit vocea baiatului plangator. Iar Isaac, cu exceptia orbilor, va recunoaste sunetul vocii lui Iacov, astfel incat, desi fiul sau mai mic sta in fata lui cu bratele acoperite in piele de capra (pentru a-i face la fel de parosi ca ai lui Esau) si chiar si-a imbracat hainele fratelui sau (pentru a mirosi mai mult ca un vanator), Isaac aproape intelege inselaciunea savarsita impotriva lui.
Daca vocile ii ajuta pe cei care stiu sa-i asculte sa patrunda in iluzie, daca vocile exprima sau convoaca vointa lui Dumnezeu, ce trebuie sa ne gandim cand Dumnezeu spune sa asculte vocile matriarhilor in timp ce isi avanseaza schemele nefaste? Ca adevarul lor este adevarul lui Dumnezeu? Autorul biblic vrea sa sugereze ca stricturile etice care guverneaza viata familiala si tribala se estompeaza inainte de importanta alegerii unei persoane capabile sa duca binecuvantarea generatiei urmatoare? Ce fel de mesaj neprietenos pentru familie este acela?
Alter nu raspunde la astfel de intrebari; nici macar nu-i creste. Dar, permitandu-ne sa vedem singuri cum Biblia incorporeaza ironiile sale cele mai acute in jocul de cuvinte si repetare, el ne ofera o privire mai completa decat ne este oferita de obicei despre sensibilitatea intunecata si deseori surprinzator de nepioasa care a inventat in esenta viata religioasa occidentala. Dimpotriva, marele filolog EA Speiser, a carui traducere din Geneza din 1962 a oferit cea mai buna analiza textuala a vremii, nu a reusit nici sa vada, nici sa comunice aceasta viziune alarmanta a zeitatii atunci cand Dumnezeu l-a spus lui Avraam „Fa tot ce iti spune Sara”. Traducatorii editiei New Jewish Publication Society din Geneza au ratat-o atunci cand au tradus ecoul lui Rebeca al frazei lui Dumnezeu ca, mai intai, „asculta cu atentie asa cum te instruiesc eu”, apoi „fa cum spun eu”. (Versiunea King James pastreaza in mod intelept „vocea” peste tot, desi nu surprinde ecoul lui Rebeca; are ca Dumnezeu sa-i spuna lui Avraam sa „asculte” vocea Sarei, dar Rebeca ii spune lui Iacov sa „asculte” pe a ei.) Alter, pe de alta parte , stia exact ce se intampla in aceste pasaje. A vazut ca l-au adus pe cititor direct la misterul ingrozitor din inima Bibliei ebraice. Asa cum a scris in 1992, „Alegerea divina este un destin exigent si poate crud, care implica adesea violenta celor mai intime legaturi biologice”. stia exact ce se intampla in aceste pasaje. A vazut ca l-au adus pe cititor direct la misterul ingrozitor din inima Bibliei ebraice. Asa cum a scris in 1992, „Alegerea divina este un destin exigent si poate crud, care implica deseori violenta celor mai intime legaturi biologice”. stia exact ce se intampla in aceste pasaje. A vazut ca l-au adus pe cititor direct la misterul ingrozitor din inima Bibliei ebraice. Asa cum a scris in 1992, „Alegerea divina este un destin exigent si poate crud, care implica adesea violenta celor mai intime legaturi biologice”.
Alter, it should be said, is not the only recent translator of the Hebrew Bible attuned to its uncanny power. Another recent English translation of the Five Books of Moses, published in 1995 by the Jewish studies scholar Everett Fox, also preserves its key words and archaic texture. Fox pays explicit tribute to Buber and Rosenzweig in his introduction, and his “Five Books” are in some ways truer to the Hebrew — to the full measure of its foreignness — than Alter’s. But Alter’s translation is better. His brilliant commentary, in footnotes on the bottom half of each page, draws on insights from the rabbis as well as modern scholars, adding depth to his own readings. And his biblical prose is fresher and more immediate. Fox, who wished to capture the intense aurality of biblical Hebrew (originally meant, after all, to be read aloud), as well as the dense cluster of meaning carried by individual words, wound up inventing a long-winded, much-hyphenated and gerund-filled English that can cast a weird antique spell over the reader but does not have the gorgeous terseness, what Alter calls the “poise and power,” of the original. By contrast, Alter’s largely Anglo-Saxon English — neither overly colloquial nor ornate, musical yet direct — sounds as if it could be spoken today.
Alter does stumble on occasion, most often when he tries to reproduce some Hebrew pun in English. For instance, to parallel the pun in the creation story that plays off “adam” and “adamah,” human and soil, an echo that conveys the humbleness of humanity’s origins, Alter gives us “humus” and “human,” which is instructive but not felicitous. Fumbles like these, though, are minor when measured against his usual sureness of touch. forum.mesign.com Alter’s magisterial translation deserves to become the version in which many future generations encounter this strange and inexhaustible book.
