De-a lungul acestei portiuni de San Rafael, se desfasoara un mars linistit de dimineata. Baietii cu ochi infundati trec in camasi uniforme proaspete, albe, iar fetele adolescente se misca in fuste uniforme de culoare mustar, care isi imbratiseaza talia si le degreseaza coapsele. Este o alta zi de scoala intr-un barrio din Havana Centrala.
Cei mai multi dintre ei fac, de asemenea, drumetii spre campus cu aceeasi perspectiva asupra rasei: nu exista distinctii rasiale sau o linie de culoare in natiunea insulara. Unitatea rasiala intentionata a tarii ofera ritmul.
„Toti suntem cubanezi”, este corul.
In acelasi timp, pare sa existe un mic colectiv de voci care apare din randul educatorilor si al savantilor activisti cubanezi. Folosind educatia, ei vor sa ridice constiinta rasiala si identitatea culturala a elevilor – de la scoala primara pana la universitate. Politologul Esteban Morales Dominguez se numara printre ei.
Un grup emergent de savanti activisti face presiuni pentru ca toti studentii sa fie expusi istoriei afro-cubaneze in sistemul de invatamant. B. Denise Hawkins
Fara constientizare rasiala, studentii afro-cubanezi nu pot rezista „stereotipurilor, discriminarii si rasismului”, a scris Dominquez in cartea sa de referinta din 2012 „Race in Cuba: Essays on the Revolution and Racial Inequality”.
Timp de aproximativ un deceniu, Dominquez si alti cercetatori s-au luptat sa introduca istoria afro-cubaneza in sistemul cubanez – in manuale, in clasa si in curriculum. Poate fi instrumentul pentru a trezi copiii si tinerii, spune Tomas Fernandez Robaina, expert in prezenta africana in Cuba.
Robaina spune ca cunoasterea istoriei afro-cubaneze ar trebui sa conteze pentru toti cubanezii. Si asa ar trebui sa stim ca „negrii continua sa fie cel mai discriminat grup din toate din Cuba”, adauga Robaina. El respinge notiunea ca studierea acestei istorii este o amenintare pentru nationalismul cubanez. In schimb, spune Robaina, pentru cubanezi, poate fi un izvor.
„Ar trebui sa stim de unde provin stramosii nostri, care erau culturile si traditiile lor, de ce unii au ramas mai vizibili in anumite locuri mai mult decat in altele, dansurile lor, obiceiurile lor, cantecele, unde influenta africana este incontestabila”, spune el.
Adoptarea acestei istorii, adauga el, inseamna si intelegerea faptului ca Cuba este o societate multiraciala si multicolora. Oamenii sai reflecta un spectru de alb, negru, bej si maro. Inca Africa, spune Robaina, este locul unde incep radacinile lor. El se identifica ca mestiz sau mulat – pentru a reflecta identitatea sa de rasa mixta. Dar, conform standardelor cubaneze, el este considerat alb.
Tomas Fernandez Robaina, un erudit in istoria afro-cubaneza, se afla in fata Bibliotecii Nationale.B. Denise Hawkins
„Albul” este ceea ce majoritatea (64,3%) cubanezi au sustinut ca se afla la ultimul recensamant oficial. Desi afro-cubanezii sunt foarte vizibili in cultura, numarul populatiei lor este in contradictie cu cifrele recensamantului.
Cati dintre cei 11,1 milioane de cubanezi din tara sunt afro-cubanezi? Aceasta este o intrebare greu de raspuns, chiar si pentru profesorul de studii latino-americane si africane Devyn Spence Benson de la Davidson College. Pe baza celor care se autoidentifica, spune ea, estimarea este intre 33% si 60%. Si unele date ale guvernului SUA o ridica la 75%. Insa Recensamantul din 2012 a raportat ca negrii reprezentau 9,3 la suta, iar mestizii reprezentau 26,6 la suta din populatie. media-news.ru
- nio stock
- moldova
- translate to english
- robert downey jr
- rezultate synevo
- cetelem
- radio
- stiri sibiu
- spirulina
- deva
- huawei p30
- ryanair
- program kanal d
- evz
- vremea busteni
- cerave
- snoop dogg
- elf
- rafturi metalice
- pandora
In legatura cu: Salvat de blues: cat de fantastic a mers Negrito de la distrugere la renastere si a trait sa-l cante
„Multi intelectuali afro-cubani au cerut un nou numar de oameni de origine africana, deoarece sunt siguri ca este mai mare decat o cincime vazut in recensamantul oficial”, adauga Spence Benson.
Din anii 1500, colonizatorii spanioli au adus aproximativ 8.000 de africani, in mare parte din Africa de Vest, in Cuba ca sclavi, pentru a lucra plantatiile de zahar. Pana in 1838, la varf, erau aproape 400.000 de sclavi pe insula. Pe masura ce numarul lor a crescut, au crescut si tonele de zahar pe care le-a produs Cuba. Sclavia nu sa incheiat in tara decat in 1886. Dar chiar si atunci cand a ajuns, cubanezii negri au fost exclusi din educatie si scoli.
Spre deosebire de Statele Unite dupa sfarsitul sclaviei, nu au existat scoli separate sau colegii si universitati istoric negre care sa-i educe pe cei care fusesera sclavi. Dupa revolutia cubaneza din 1959, rasismul institutional si linia culorilor trebuiau sterse. Educatia gratuita pentru toti a fost printre castigurile sociale.
In drum spre scoala, trei fete tinere pozeaza in Havana Centrala. „Toti suntem cubanezi”, spun ei. Denise Hawkins
Deci, cand usile educatiei s-au deschis, saracia i-a impiedicat pe unii negri sa profite. Sclavia nu era atat de departe in spatele lor. Dar pentru cei care au intrat, au prosperat.
In anii 1980, multi reusisera sa devina profesionisti – medici, avocati si profesori. Apoi, in anii 1990, doar un deceniu mai tarziu, negrii s-au regasit in margine si au ramas in urma, spune August Nimtz, care preda un curs despre revolutia cubaneza la Universitatea din Minnesota.
Negrii care se luptau deja s-au prabusit din punct de vedere economic la sfarsitul anilor 1980 si 1990, cand sprijinul sovietic pentru Cuba s-a epuizat, iar economia s-a redus. Analizand cifrele din 2005, Dominguez, intr-o recenta coperta, „Race as a Challenge to Cuba’s Educational System”, in Havana Times.org, ofera o privire statistica rara asupra scenei ocuparii fortei de munca pentru negri si albi: „73% dintre oamenii de stiinta iar tehnicienii erau albi; 80 la suta din profesori la Universitatea din Havana, de asemenea. Aceste numere au fost valabile pentru restul tarii. Negrii erau someri la dublu fata de rata albilor. Negrii au condus mai multe activitati de pe piata neagra; inchisorile tineau cubanezi cu 85 la suta cu pielea mai inchisa la culoare. ”
In legatura cu: Aceste femei nigeriene au creat protectie solara pentru femeile de culoare
Miguel Martinez Malgares este un pictor afro-cubanez in varsta de 27 de ani, care spune ca exista practic doua piese pentru negri: cei care se straduiesc sa intre la universitate si cei care nu. Ca sa fii negru si sa reusesti la scoala, „trebuie sa fii de doua ori mai bun si sa lucrezi de doua ori mai mult”, un sentiment pe care negrii din SUA il cunosc bine. El spune ca raspandirea rasismului si a discriminarii l-a alungat din scoala pe masura ce a crescut.
Acum, un artist de frunte, Malgares este si profesor. El este hotarat sa implice istoria afro-cubaneza cu cursurile gratuite de arta dupa scoala pe care el si alti tineri artisti vizuali negri le ofera copiilor negri in galeria lor de la strada, de-a lungul El Prado din Havana Veche.
„Sunt cubanez, dar imi cunosc radacinile africane”, spune Malgares. „Sunt negru si port dreadlocks, dar daca nu-mi cunosc istoria, sunt doar o fantoma”.
Urmariti NBCBLK pe Facebook, Twitter si Instagram
