M-am bucurat din doua motive cand am auzit la inceputul acestei saptamani ca actrita israeliana Gal Gadot a fost interceptata pentru a juca Cleopatra in ultima sa incarnare de la Hollywood. In primul rand, ea este o stea care ar putea ajuta la popularizarea legendarei regine intr-un blockbuster rar regizat de femei. In al doilea rand, ca mine si Cleopatra, ea este din Orientul Mijlociu. Am sarbatorit acest fapt alaturi de partenerul meu, un coleg din Orientul Mijlociu din Liban si Turcia, care era entuziasmat in acelasi spirit de solidaritate regionala.
Afirmatiile ca distributia a fost un alt exemplu de „varuire” a avut o latura amuzanta, deoarece nimeni nu parea sa fie de acord cu privire la exact care este originea etnica acceptabila pentru actrita care joaca Cleopatra.
Dar am stiut ca va urma curand controversa, avand in vedere cerintele climatului social actual, ca rolurile vor fi jucate doar de o persoana cu aceeasi etnie ca personaj. In acest caz, insa, sustine ca distributia a fost un alt exemplu de „varuire” a avut o latura amuzanta, deoarece nimeni nu parea sa fie de acord cu privire la exact care este originea etnica acceptabila pentru actrita care joaca Cleopatra: nord-africana, africana, araba si egiptean au fost sugerate. Cu alte cuvinte, oricine din regiune, cu exceptia israelienilor evrei.
Controversa arata o neintelegere a istoriei si o persistenta nefericita a gandirii rasiale atat despre Gadot, cat si despre Cleopatra, doua femei nascute la aproximativ 2000 de ani distanta in doua parti relativ apropiate ale Mediteranei de Est. Faptul ca fundalul nimanui nu poate fi distilat cu usurinta arata de ce este gresit sa insistam ca artistii sa se incadreze in cutii de identitate rigide pentru a se califica pentru un rol si pentru a trata personajele istorice ca marcatori in diviziunile noastre moderne, mai degraba decat sa sarbatorim indivizi pentru talentele si civilizatiile lor. pentru diversitatea lor. A face altfel refuza umanitatii bogata sa mostenire multiculturala.
„Cleopatra era alba?” este o intrebare esential lipsita de sens, deoarece categoriile si morfologiile rasei din Statele Unite ale anului 2020 nu sunt cele din secolul I i.Hr. Egipt. Si sunt deosebit de nepotrivite, dat fiind faptul ca Cleopatra si regiunea in care locuia erau definite de o gama uluitoare de amestecuri culturale – lucru pe care criticii castingului ei ar face bine sa-l aminteasca.
Cand Cleopatra s-a nascut in 69 i.Hr., locul ei natal al Alexandriei era capitala Regatului Ptolemeic al Egiptului. Desi situata in partea de sud a Mediteranei, monarhia conducatoare era destul de constienta de originile sale grecesti si dorea sa mentina acel statut cultural; casatoria cu egiptenii nativi era interzisa in Alexandria si in alte orase, desi acest lucru nu a fost intotdeauna respectat.
Regatul a facut parte din mediteraneanul estic elenistic efervescent in care limba materna a Cleopatrei, greaca koine (dialectul standardizat al Atenei), a fost lingua franca pentru schimbul de bunuri si idei. Dinastia in care s-a nascut fusese fondata cu aproximativ doua secole mai devreme de omonimul sau Ptolemeu, un tovaras al lui Alexandru cel Mare ale carui cuceriri din Egipt pana in India au pus bazele lumii elenistice. Printre oamenii diferiti ai regatului se numarau egipteni, nubieni, sirieni, celti si evrei, unora carora li se acorda ocazional statutul ravnit al elitelor grecesti.
Din partea tatalui ei, Cleopatra era un descendent din Ptolemeu din generatia a opta. us.zilok.com
- olx.ro
- banca transilvania contact
- twiter
- google fordito
- etsy
- gacha life
- yahoo
- eminescu
- pantofii
- alexander mcqueen
- dsp brasov
- opgg
- bistriteanu
- thomann
- hbo program
- exclusiv
- uplay
- sci hub
- loto 6 49 azi rezultate azi
- whatsapp desktop
Identitatea mamei sale nu a fost niciodata verificata, dand nastere la speculatii ca ar fi putut fi originara din Egipt sau poate ca ar fi avut o mostenire iraniana sau siriana.
Oricum ar fi, dezbaterea despre ADN-ul ei rateaza partea mult mai interesanta a biografiei Cleopatrei si amestecul de lumi pe care le-a cuprins prin hranirea, daca nu natura. Desi se nascuse intr-o Alexandrie cu segregare intre grecii conducatori, egiptenii originari si alte grupuri etnice, cum ar fi evreii, propria ei perspectiva a sfidat aceasta separare rigida.
Cand Cleopatra a venit pe tron impreuna cu fratele ei in adolescenta, Cleopatra a devenit primul conducator ptolemeic care a invatat fluent limba egipteana locala. (Limba este acum disparuta, dar o forma a ei a fost vorbita pana in jurul secolului al XVI-lea si este pastrata acum ca limba liturgica a minoritatii crestine copte din Egipt.)
O statuie a Cleopatrei, la o previzualizare a expozitiei regionale, Cleopatra: Cautarea ultimei regine a Egiptului, la Centrul Muzeului Cincinnati. Amie Dworecki / The Enquirer prin fisierul AP
Cleopatra s-a imbracat si s-a imbracat ca un egiptean, practicile religioase egiptene ridicate si s-a identificat cu zeita egipteana Isis. Daca trebuie sa credem povestile inalte ale biografului ei roman Plutarh din secolul I, nu numai ca poseda un „farmec irezistibil”, dar vorbea fluent etiopian, arab, siriac, partian si ebraic (cel putin un lucru in comun cu Gadot). Acest multilingvism probabil exagerat nu s-a datorat lingafiliei, dar incercarile sale de auto-nativizare de a contribui la raspandirea autoritatii sale in regiune, provocata asa cum a fost prin puterea Romei.
In mod ironic, si originile ei au fost subiectul conversatiei. Oponentii ei romani i-au provocat dispret rasist, conducatorul roman Augustus ridiculizand-o ca „curtezana orientala”, iar poetii latini Horace si Virgil vorbeau despre ea ca un „oriental” convingator.
Gandirea alb-negru care limiteaza Cleopatra si Gadot la cutii rasiale ignora complexitatile comunitatii si comunitatii umane. Gadot poate fi intr-adevar un actor care trece prin alb in SUA, in timp ce este si un coleg din Orientul Mijlociu pentru iranieni ca mine, in ciuda conflictelor nefericite care ne impotrivesc natiunile. Cineva care isi sarbatoreste originile dintr-o „mica tara din Orientul Mijlociu”, Gadot este cu siguranta la fel de potrivit ca oricine sa joace Cleopatra – orasele lor de origine sunt la doar o jumatate de zi de mers cu masina, la urma urmei.
Anxietatea de genunchi cu privire la etnii de neegalat ale actorilor si personajelor este de inteles. Istoria cinematografiei este plina de interpretari dureroase ale unor actori albi, variind de la fata neagra groaznica imbracata de Al Jolson in filmul sonor „The Jazz Singer” pana la infamul domn Yunioshi al lui Mickey Rooney in „Micul dejun la Tiffany” la anti-Alec Guinness -Semitic Fagin in „Oliver Twist”. Insa problema cu aceste reprezentari este caricaturizarea lor degradanta – ceva la care nimeni nu se asteapta in viitorul film despre Cleopatra.
Intre timp, daca vrem sa extindem cu adevarat reprezentarea pe ecran, poate ne putem uita la alti lideri antici? Ce zici de un film despre regina nubiana din secolul II i.H. Shanakdakhete, care a domnit in Sudanul de astazi? Sau un biopic pe muza secolului I d.Hr.? Crezuta a fi prima femeie care a condus vreodata Iranul, ea a fost initial o sclava italiana daruita monarhului partan al Iranului de catre Augustus, chiar tiranul care a invins Cleopatra. Poate putem fictiona istoria si o putem urmari cum se ridica si ne putem razbuna pentru Cleopatra? M-as uita la iranieni si italieni luptandu-se pentru cine poate sa o joace in orice zi.
Legate de:
- Julia Roberts in rolul lui Harriet Tubman a fost o idee rasista, dar asta este destul de frecvent la Hollywood
- Scufundarile Oscar arata ca a fi un barbat alb este inca cheia recunoasterii
- Desene animate negre cu voci albe: cealalta problema a fetei negre a Hollywoodului
